Zincul crește imunitatea, scurtează răcelile și reduce riscul de Alzheimer

Zincul este unul din oligoelementele de neînlocuit în organismul uman, cu efecte multiple asupra sănătății. Deși e necesar în cantități mici, zincul participă la numeroase procese biochimice. Nu îl putem produce singuri, așa că trebuie să-l luăm din alimentație sau suplimente, potrivit unui amplu documentar prezentat de Hotnews.
* Susține imunitatea. Zincul ajută sistemul imunitar în lupta împotriva agenților patogeni. Conform cercetărilor, organismul utilizează acest mineral pentru a produce celule imunitare, iar multiple etape ale răspunsului imun depind de prezența sa. Suplimentarea cu zinc reduce, de asemenea, anumiți markeri inflamatorii. Mulți oameni apelează la preparate cu zinc pentru a reduce disconfortul provocat de răceală. Deși nu previne îmbolnăvirea, un studiu amplu a arătat că poate scurta durata simptomelor. Specialiștii recomandă administrarea a 45 mg de zinc încă de la primele semne ale răcelii și continuarea administrării pe parcursul întregii perioade de convalescență.
* Grăbește vindecarea rănilor și menține pielea sănătoasă. Pielea conține aproximativ 5% din rezervele de zinc ale organismului. Leziunile extinse ale pielii, precum arsurile, pot determina pierderi semnificative de zinc. Nivelurile scăzute duc la înăsprirea pielii și afectează negativ vindecarea rănilor. Pentru că susține imunitatea, creșterea și regenerarea celulară, zincul contribuie la refacerea pielii și poate fi un aliat în tratarea acneei. Atât administrarea orală, cât și aplicarea locală a zincului pot ajuta la ameliorarea simptomelor. Potrivit studiilor, acest mineral este indispensabil în fiecare etapă a vindecării rănilor – de la coagularea sângelui și reacția inflamatorie până la închiderea efectivă a acestora.
Deși zincul nu previne escarele de presiune (leziuni cauzate de menținerea îndelungată a presiunii asupra pielii), poate accelera vindecarea lor, mai ales atunci când există un deficit de zinc. În cazul unor răni grave, cum sunt arsurile, suplimentarea cu zinc poate reduce riscul de complicații, inclusiv infecțiile, sprijinind astfel procesul de recuperare.
* Previne dezechilibrele hormonale. Datorită rolului său în creșterea și dezvoltarea celulară, zincul este implicat și în menținerea echilibrului hormonal și în reproducere. Acest mineral reglează nivelurile hormonilor tiroidieni și influențează hormonii sexuali masculini și feminini. Dezechilibrele hormonale sunt o cauză principală a sindromului ovarului polichistic (SOPC), o afecțiune care poate duce la menstruații neregulate, rezistență la insulină – o dificultate a celulelor de a prelua glucoza din sânge – și modificări ale nivelului de colesterol. S-a observat că persoanele cu SOPC au adesea un nivel scăzut de zinc, iar unele studii au demonstrat că suplimentarea cu acest mineral poate ajuta la reglarea hormonilor și la ameliorarea simptomelor.
* Ajută la tratarea diareei. S-a demonstrat că suplimentarea cu zinc pe termen scurt poate reduce durata și severitatea diareei și poate preveni episoadele recurente. Pe lângă rolul său în susținerea imunității, creșterii și dezvoltării, zincul sprijină bariera de protecție a mucoasei intestinale și stimulează producerea de anticorpi, ajutând organismul să combată agenții patogeni.
* Încetinește evoluția degenerescenței maculare. Degenerescența maculară afectează o parte a retinei și duce la vedere încețoșată, precum și la pierderea treptată a vederii centrale. Apare mai ales după vârsta de 50 de ani și poate îngreuna activitățile de zi cu zi. Anumiți nutrienți pot încetini evoluția bolii, iar suplimentele utilizate frecvent conțin zinc, vitaminele E și C și beta-caroten. Zincul este prezent în cantități mari în retină și are un rol important în funcționarea acesteia, pe lângă efectele sale antioxidante.
* Menține glanda tiroidă sănătoasă. Zincul este implicat în producerea și eliberarea hormonilor tiroidieni, care influențează metabolismul grăsimilor și carbohidraților, precum și consumul de energie. Acești hormoni au și un rol important în creștere și dezvoltare. Nivelurile scăzute de zinc pot afecta structura tiroidei și producția de hormoni, potrivit cercetărilor. Deși există o posibilă legătură între zinc și funcționarea glandei tiroide, sunt necesare mai multe studii pentru a înțelege efectele sale la persoanele fără probleme tiroidiene.
* Reglează glicemia. Nivelurile scăzute ale acestui mineral sunt asociate cu secreția și sensibilitatea redusă la insulină. În celulele pancreatice (celulele insulare) zincul ajută la producerea insulinei și este necesar pentru eliberarea acesteia.
Studiile arată că zincul sprijină absorbția glucozei în celulele musculare și poate avea un efect benefic asupra reglării glicemiei prin proprietățile sale antioxidante. O meta-analiză a scos la iveală că suplimentarea zilnică cu 35 mg de zinc a dus la scăderi semnificative ale glicemiei a jeun și ale hemoglobinei A1c (HbA1c), însă durata suplimentării nu a influențat alți markeri glicemici.
* Stimulează creșterea în înălțime a copiilor. Zincul este implicat în creșterea și diviziunea celulelor, procese prin care organismul se regenerează și se adaptează. Fiecare etapă a diviziunii celulare depinde de prezența acestui mineral, care susține sinteza ADN-ului, ARN-ului și formarea proteinelor. De asemenea, face parte din compoziția unor enzime care facilitează reacțiile chimice din organism.
În timpul sarcinii, când ritmul de creștere este accelerat, zincul este necesar din primele etape, de la maturarea ovulului și fertilizare până la dezvoltarea embrionului și a fătului.
La copii, zincul stimulează creșterea în înălțime prin influențarea metabolismului hormonului de creștere. Acesta reglează producerea de hormoni de creștere la nivelul ficatului, susține eliberarea lor în organism și crește sensibilitatea țesuturilor la acești hormoni.
* Îmbunătățește fertilitatea. Zincul influențează sănătatea reproductivă atât la bărbați, cât și la femei. La bărbați, susține producția și calitatea spermei, menținând un număr optim de spermatozoizi și îmbunătățind motilitatea acestora. Cozile spermatozoizilor au receptori pentru zinc, iar prezența acestui mineral le permite să se miște mai eficient, facilitând fertilizarea. Proprietățile antioxidante ale zincului ajută la protejarea celulelor spermatice și la menținerea sănătății acestora. La femei, zincul participă la maturarea ovulului, la procesul de fertilizare și la dezvoltarea placentei. De asemenea, este necesar pentru creșterea embrionului și a fătului.
* Reduce riscul de Alzheimer. O mare parte din zincul din organism se află în creier, unde susține procese precum învățarea, memoria și comunicarea între neuroni. De asemenea, este implicat în formarea de noi celule nervoase și în buna funcționare a neurotransmițătorilor, substanțele chimice care transmit semnale între celule.
Atât un exces, cât și un deficit de zinc pot influența sănătatea sistemului nervos. Nivelurile prea mari pot duce la deteriorarea celulelor și la un risc mai mare de accident vascular cerebral. Pe de altă parte, un aport insuficient poate accelera pierderile de memorie și declinul cognitiv asociat bolii Alzheimer. Dezechilibrele de zinc sunt luate în considerare și în afecțiuni precum Parkinson, epilepsie, scleroză multiplă și schizofrenie. Cum zincul este implicat în multe procese din corp, un nivel insuficient poate avea efecte asupra mai multor sisteme. Carența poate duce la probleme ale pielii, oaselor, digestiei, precum și la dezechilibre în funcționarea sistemului imunitar, nervos și reproductiv.
Simptomele deficitului de zinc variază în funcție de vârstă și includ următoarele:
* La adulți: lipsa de zinc se manifestă prin întârzierea vindecării rănilor și modificări ale funcției cognitive și psihologice. * Modificările gustului și mirosului pot apărea, de asemenea, în cazul nivelurilor scăzute de zinc;
* La copii mai mari: întârzierea creșterii, căderea părului sau infecțiile frecvente sunt principalele semne;
* La sugari și copii mici: diaree frecventă.
Următoarele grupuri de persoane prezintă, de obicei, un risc mai mare de deficit de zinc:
* Persoane cu afecțiuni gastrointestinale sau care au fost supuse chirurgiei bariatrice: acestea pot avea dificultăți în absorbția zincului din cauza inflamației sau modificărilor structurale ale tractului digestiv;
* Vegetarieni și vegani: zincul din sursele vegetale este mai puțin biodisponibil (se absoarbe mai greu) decât cel din sursele animale;
* Persoane care iau regulat diuretice: diureticele elimină cantități mari de zinc din organism;
* Persoane afectate de alcoolism: alcoolul reduce absorbția intestinală a zincului și crește eliminarea urinară a acestuia.
Zincul este cel mai bine absorbit din alimentele de origine animală, precum pește, ouă, lactate și carne. Alimentele de origine vegetală, cum ar fi fasole, linte, nuci și cereale, conțin zinc, dar sunt mai puțin biodisponibile. Fitații, găsiți frecvent în leguminoase, cereale și legume, inhibă absorbția zincului. Fermentarea sau germinarea reduce în schimb conținutul de fitați al alimentelor, îmbunătățind absorbția zincului. Suplimentele de zinc sunt și ele o alternativă bună. Gluconatul de zinc, citratul și oxidul sunt forme frecvent utilizate pentru suplimentarea pe termen scurt sau lung pentru a trata carențele.
Totuși, avantajul alimentelor bogate în zinc este că acestea conțin și alți macro și micronutrienți importanți. Cu toate acestea, suplimentele pot fi necesare în cazul dietelor restrictive sau al anumitor afecțiuni, mai ales cele care afectează digestia.
Ghidurile recomandă următorul aport zilnic de zinc: Sugari (0-6 luni) – 2 mg/zi; Bebeluși (7-12 luni) – 3 mg/zi; Copii (1-3 ani) – 3 mg/zi; Copii (4-8 ani) – 5 mg/zi;Copii (9-13 ani) – 8 mg/zi; Fete (14-18 ani) – 9 mg/zi; Băieți (14-18 ani) – 11 mg/zi; Femei de 19 ani și peste – 8 mg/zi; Bărbați de 19 ani și peste – 11 mg/zi; Femei însărcinate – 11 mg/zi; Femei care alăptează – 12 mg/zi
Un aport prea mare de zinc poate avea efecte negative asupra sănătății. Limita maximă considerată sigură este de 40 mg pe zi pentru adulții peste 19 ani, aceasta fiind doza la care nu apar dezechilibre în absorbția cuprului, conform Institutului Național de Sănătate din SUA.
Consumul îndelungat de cantități mari de zinc, în special peste 100 mg pe zi, poate duce la un deficit de cupru și poate afecta absorbția fierului. Dozele mai mari de 150 mg pe zi pot influența funcționarea sistemului imunitar.
Multe suplimente conțin cantități de zinc peste această limită, iar un aport de peste 50 mg poate provoca reacții neplăcute precum greață, amețeli, dureri de cap, disconfort abdominal, vărsături, diaree și scăderea poftei de mâncare.
Toxicitatea zincului apare, de obicei, din cauza suplimentării excesive pe termen lung. Simptomele pot deveni evidente doar atunci când aportul depășește 1-2 grame pe zi. Zincul poate influența absorbția și eficiența anumitor medicamente, iar unele tratamente pot, la rândul lor, afecta nivelul de zinc din organism.
De exemplu, administrarea de antibiotice împreună cu zinc poate reduce absorbția ambelor, slăbindu-le efectul. Un alt exemplu este penicilamina, un medicament folosit pentru tratarea artritei reumatoide, care devine mai puțin eficient atunci când este luat alături de zinc.
Pentru a evita astfel de probleme, este recomandat ca acest mineral să fie luat doar la indicația unui medic.