S-a descoperit ce au în comun cei mai longevivi oameni

Nivelurile scăzute de glucoză, creatinină și acid uric reprezintă caracteristici comune descoperite în profilul sangvin al persoanelor care ating vârsta de 100 de ani, conform celui mai amplu studiu realizat până acum în acest domeniu, preluat de Hotnews. Cercetătorii de la Institutul Karolinska din Suedia au identificat aceste particularități metabolice încă din perioada în care subiecții aveau 65 de ani, cu 35 de ani înainte ca aceștia să devină centenari. Rezultatele indică faptul că longevitatea extremă nu este determinată exclusiv de noroc, ci și de factori care țin de stilul de viață. Centenarii nu mai sunt o raritate, ci dimpotrivă – sunt segmentul demografic cu cea mai rapidă creștere la nivel global, iar numărul lor s-a dublat la fiecare zece ani din 1970, potrivit statisticilor. Această tendință i-a făcut pe oamenii de știință să caute răspunsuri: există o amprentă biologică a longevității?
Un studiu publicat recent în revista GeroScience și coordonat de cercetătorii de la Institutul Karolinska din Suedia a scos la iveală indicatori biologici specifici la persoanele care trăiesc peste 90 de ani. Cercetarea este cea mai extinsă analiză comparativă a profilurilor sangvine măsurate de-a lungul vieții la persoanele cu longevitate excepțională, oferind informații importante despre factorii care determină durata vieții. „Am observat că diferențele între biomarkerii sangvini ai centenarilor și ai celor care nu ating această vârstă sunt vizibile cu mult timp înainte de sfârșitul vieții lor,” a explicat Shunsuke Murata, cercetător postdoctoral la Institutul Karolinska și autor principal al studiului. Conform lui Murata, această descoperire contrazice teoria conform căreia longevitatea extremă ar fi determinată exclusiv de noroc. Studiul a analizat datele medicale a 44.636 de persoane incluse în cohorta AMORIS (Apolipoprotein-related MOrtality RISk). Toți participanții au efectuat analize de laborator la Laboratorul Central de Automatizare din Stockholm între 1985 și 1996. Din eșantionul total, 1.224 de persoane (2,7%) au ajuns să împlinească 100 de ani, dintre care 85% erau femei. Cercetătorii au urmărit evoluția biomarkerilor acestora până la sfârșitul anului 2020, observând tendințe semnificative în profilul lor metabolic.
Echipa de cercetare a analizat 12 biomarkeri specifici, toți cu rol documentat în procesele de îmbătrânire și mortalitate. Au fost incluși indicatori ai inflamației, metabolismului, funcției hepatice și renale, precum și markeri pentru anemie și status nutrițional.
Tabloul complet al parametrilor urmăriți cuprinde:
* Acid uric – indicator al stării inflamatorii;
* Colesterol total și glucoză – reflectă statusul metabolic;
* Markeri hepatici: alanin aminotransferaza (ALAT), aspartat aminotransferaza (ASAT), albumina, gamma-glutamil transferaza (GGT), fosfataza alcalină (ALP) și lactat dehidrogenaza (LD);
* Creatinina – indicator al funcției renale;
* Fier seric și capacitatea totală de legare a fierului (TIBC) – parametri legați de anemie;,
* Albumina – marker pentru starea nutrițională.
Analiza datelor a evidențiat că persoanele care au ajuns să împlinească 100 de ani aveau, încă de la vârsta de 60 de ani, valori mai scăzute ale glicemiei, creatininei și acidului uric. Deși diferențele mediane între centenari și restul participanților nu erau spectaculoase pentru majoritatea parametrilor, longevivii prezentau rareori valori extreme.
Concret, cercetătorii au observat că foarte puțini dintre centenari aveau glicemia mai mare de 6,5 mmol/L sau creatinina peste 125 µmol/L în perioadele anterioare ale vieții. Interesant este că ambele grupuri studiate – atât centenarii, cât și non-centenarii – prezentau frecvent valori situate în afara intervalelor considerate normale de protocoalele medicale actuale. Această discrepanță apare probabil din cauza faptului că ghidurile medicale sunt elaborate pe baza datelor colectate de la populații mai tinere.
După ce au analizat corelațiile dintre biomarkeri și longevitate, cercetătorii au descoperit că, dintre cei 12 parametri studiați, 10 au demonstrat o legătură directă cu șansele de a atinge vârsta de 100 de ani, chiar și după ajustarea rezultatelor în funcție de vârstă, sex și afecțiunile preexistente. Doar doi parametri – ALAT și albumina – nu au arătat o astfel de conexiune. S-a descoperit că persoanele cu valorile cele mai scăzute de colesterol total și fier seric aveau mai puține șanse să ajungă la 100 de ani, comparativ cu cele cu valori mai ridicate. În schimb, nivelurile crescute de glucoză, creatinină, acid uric și ale markerilor funcției hepatice erau asociate cu o probabilitate redusă de a atinge longevitatea extremă.
Totuși rezultatele diferă de la un biomarker la altul. Spre exemplu, în cazul acidului uric, diferența este evidentă: persoanele cu cele mai scăzute valori aveau o probabilitate de 4% de a ajunge la 100 de ani, în timp ce, în rândul celor cu valori mai ridicate, această șansă scădea la doar 1,5%. Chiar dacă procentajele pot părea mici, din perspectivă statistică și biologică, diferența este semnificativă. Deși studiul nu stabilește relații directe de cauzalitate între parametrii sangvini și longevitate, rezultatele indică existența unor mecanisme biologice și comportamentale care influențează durata vieții. „Parametrii identificați reflectă, cel mai probabil, un stil de viață echilibrat și sănătos. Este remarcabil că toți biomarkerii asociați cu longevitatea sunt modificabili prin intervenții asupra stilului de viață, nefiind exclusiv determinați genetic,” a precizat dr. Rekha Kumar, endocrinolog la Weill Cornell Medicine și NewYork-Presbyterian. Nivelurile mai scăzute ale creatininei sunt un semn al unei funcții renale bune, a detaliat dr. Luke Kim, specialist în geriatrie la Cleveland Clinic. Acest indicator, rezultat din metabolismul proteinelor și degradarea țesutului muscular, oferă indicii despre sănătatea rinichilor. La fel, o glicemie moderată arată un metabolism eficient al glucozei, caracteristic persoanelor cu un stil de viață echilibrat. Acidul uric este un alt factor care face diferența între centenari și restul populației. „Am observat diferențe semnificative ale nivelurilor de acid uric între centenari și ceilalți participanți. Acest parametru este strâns legat de alimentație și consumul de alcool, lucru care arată că obiceiurile zilnice au un impact real asupra longevității”, a completat autorul studiului.
Privind tabloul complet, dr. Rekha Kumar subliniază că modelul observat la centenari – valori moderate ale glicemiei, creatininei și acidului uric – corespunde profilului metabolic al persoanelor active fizic, cu consum redus de carne roșie, zahăr și alcool. Deși acest studiu aduce informații importante despre factorii care influențează longevitatea, nu există încă o „formula magică” pentru a trăi 100 de ani. Biologia umană este mult mai complicată, iar longevitatea depinde de o combinație de factori, nu doar de câteva valori din analizele de sânge. „Studiul nostru nu propune o formulă garantată pentru a crește durata vieții, dar arată o legătură între anumite valori ale biomarkerilor și longevitate. Ceea ce putem afirma cu certitudine este că menținerea unui profil metabolic echilibrat și controlul parametrilor inflamatorii pare să favorizeze o viață mai lungă”, a explicat Murata. Experții propun câteva soluții practice pentru cei care vor să-și crească șansele de a trăi mai mult și mai sănătos. Medicul geriatru Luke Kim recomandă monitorizarea regulată prin controale medicale periodice, mai ales pentru depistarea timpurie a unor afecțiuni comune precum hipertensiunea, diabetul sau dislipidemia. „Mișcarea zilnică este una dintre cele mai simple și eficiente modalități de a menține sănătatea pe termen lung. Nu vorbim despre antrenamente intense sau performanțe sportive, ci despre activitate fizică moderată și constantă, care menține circulația sangvină, întărește musculatura și ajută metabolismul glucozei. Beneficiile nu se opresc aici – un corp activ este și mai puțin vulnerabil la accidentări,” a menționat endocrinologul Rekha Kumar.
Pe măsură ce îmbătrânim, devine tot mai important să urmărim parametrii care reflectă sănătatea rinichilor și a ficatului, precum și valorile glicemiei și ale acidului uric. Cu toate acestea, cercetătorii recunosc că, oricât de mult ne-am îngriji sănătatea, longevitatea extremă rămâne influențată și de factori imprevizibili. Potrivit specialiștilor, diferențele în analizele de sânge ale viitorilor centenari sunt vizibile cu zeci de ani înainte, așadar atât moștenirea genetică, cât și stilul de viață își lasă amprenta pe termen lung.
„Literatura de specialitate propune diverse intervenții sofisticate, precum modularea secreției de insulină. Însă pentru majoritatea populației, măsurile simple și accesibile – controlul tensiunii arteriale, evaluările medicale regulate și identificarea precoce a afecțiunilor tratabile – reprezintă strategia cea mai eficientă pentru promovarea longevității,” conchide specialistul în geriatrie dr. Luke Kim.