Sfântul Gherasim de la Iordan a trăit în secolul al VII-lea. După ce s-a călugărit, s-a retras în pustiul Tebaidei, unde a întemeiat un așezământ monahal, prezent și în zilele noastre. Atît de mult s-a împărtășit de viața dumnezeiască încât și fiarele sălbatice i se supuneau. Din scrierea vieții sale aflăm că, într-o zi, pe când mergea prin pustia Iordanului, a întâlnit un leu fioros care răgea cumplit din cauză că îi intrase în labă un spin. Sfântul Gherasim îi scoate spinul și din acel moment leul nu-l mai părăsește pe Cuvios, îl urmează pretudindeni, ca un adevărat ucenic.
După ce Sfântul Gherasim a trecut la cele veșnice, leul s-a dus la mormântul lui, și, răcnind cu putere, a murit.
