Florin Tănăsescu
Nefericitul – că numai mulțumit nu poți fi în zilele astea dilii – are aspirații retroactive. Adică să aibă ce pune pe masă, un acoperiș deasupra capului și o prispă în care să invite vecinul la o țuică.
Numele i se trage din localitatea de baștină, Dor Mărunt, în caz că interesează acest amănunt.
Bun cunoscător al locurilor copilăriei, și-aduce aminte de satele arondate, cum ar fi Înfrățirea, Ogoru și Pelinu.
De exemplu, de-l pălește câte-o nostalgie după ulițele „Înfrățirii”, începe să fredoneze, indiferent că-i 24 Ianuarie sau Ajunul Crăciunului, „Hai să dăm mână cu mână!”.
Doar că își unește el stânga cu dreapta. Iar unii spun că l-ar fi văzut învârtindu-se în bătătură ca un capiu, jucând „Hora Unirii”. Singur!
Cu alte ocazii – în special când e secetă – se gândește c-a învârtit-o pân’ a amețit-o pe-o „țărăncuță, țărăncuță, cu bujori în obrăjori” la hora săptămânală din satul Ogoru.
Ce-i drept, s-a și căsătorit cu ea. Că a fost și este acum vai de el, e-o altă poveste.
Că asta s-a emancipat; și-a deschis cont pe sosiăl media și-a devenit influenseriță. El, retrogradat la cratiță!
Cât despre amintirile cu Pelinu, ce să mai zicem?
Fredonează în drum spre biserică – că trage și clopotul în regim part-time la schimb cu un colac și-o făr’mă de colivă: „Triste sunt zilele mele!”.
Da’-n gând, să n-audă lumea. Că-i de nașpa, și-l crede nostalgic al vremurilor alea când… Când, știe cam jumătate din tot norodul cu drept de vot din România despre ce-i vorba.
Omul despre care facem pomenire acum – e viu, nu tresăriți! – este posesorul unor ambiții foarte mici.
Ce-i drept, casă are, acoperiș – așijderea, doar prispa (ca să nu zicem casa) – este pustie.
În rest, prezentul lui Dormărunt e ghidonat de papagali, ca la iarmaroc. Pe bilețele, adică, pe care scrie:”Ce-a fost odată, neam să mai fie. Pustiu înainte, nostalgie-‘nainte!”.
Ca el, fie că vor sau nu să recunoască, sunt mulți. Cam jumătate din norodul cu drept de vot.
Totuși, acești mulți n-au toate nevestele influenserițe. Doar el! Sau poate nu, dar am făcut și noi un pic de mișto.
Cât despre viitorul unor oameni ca el, revine în top melodia: „Unde sunt iluziile mele, care le-am avut?”.
Iluzii „pe care” niște papagali le-au îngropat de mult…
