Una dintre personalitățile de seamă ale culturii prahovene și ploieștene a fost profesorul dr. Gheorghe Marinică, trecut de curând la cele veșnice. Acesta a venit pe lume, în urmă cu nouă decenii, la 7 martie 1935, în satul Vadu Părului, așezare străveche aflată pe drumul cel mare al păstorilor care veneau din părțile Ardealului și al sării. Părinții săi, agricultorii Marin Ilie Marinică și Vasilica, născută Cernat, au muncit din greu pentru a-și întreține copiii, urmând pilda bunicului Năstase Cernat, veteranul de la Mărășești cu șapte medalii pe piept.
Înzestrat de Dumnezeu cu o inteligență sclipitoare, copilul cu ochii mari și dornic de învățătură a urmat primele trei clase primare în localitatea natală. Intrarea României în al Doilea Război Mondial și evenimentele nefaste care i-au urmat au cauzat mari neajunsuri și familiei Marinică. După moartea tatălui, rănit pe front și mort pe un pat de spital, îndurerata mamă n-a mai putut asigura copiilor ei un trai decent. În aceste condiții, tânărul Gheorghe a fost nevoit să lucreze ca slugă și ca cioban la oi, dar dragostea față de carte îi mistuia sufletul. În iarna anului 1946, în împrejurări dramatice, micul orfan a fost nevoit să se rupă de casa părintească și ulița copilăriei din satul natal, părăsindu-le într-o sanie trasă de un cal costeliv și să se îndrepte, cu încredere și speranță, spre Ploiești. Deși fusese grav afectată de bombardamentele nimicitoare, comunitatea ploieșteană a dat dovadă de generozitate și a găsit resursele pentru a-i salva pe mulți orfani de război, printre care se număra și Gheorghe Marinică. Acesta a crescut în Orfelinatele „CARS” și „Elena Pavel”, absolvind clasele IV-VII la Școala nr. 2 (azi, „Elena Doamna”), la Gimnaziul Unic „Mihai Viteazul” și la Școala nr.1 de Băieți. Apoi, a urmat clasele liceale la Școala Tehnică Medie de Petrol, fiind încurajat și remarcat de profesorii săi, cărora le-a păstrat o pioasă amintire. Perseverent și dornic de a-și desăvârși educația, acesta a absolvit, în perioada 1961-1967, cursurile Facultății de Limba și Literatura Română, de la Universitatea din București. Parcursul său educațional a fost încununat, în 1977, de obținerea titlului de doctor în științe politice.
Greutățile cu care s-a confruntat l-au făcut pe acest om minunat să slujească, plin de devotament, cu pasiune și cu demnitate, cu consecvență și responsabilitate, cu modestie și bun simț, atât propria familie, cât și pe semenii săi care, la vreme de nevoie, i-au sprijinit pe tinerii orfani și i-au ajutat să-și facă un rost în viață. S-a îngrijit de starea de sănătate a soției, Filofteia, profesoară de limba română și a fiului Daniel, inginer petrolist, trecuți, înainte de vreme, la cele veșnice. Și-a iubit membrii familiei și rudele apropiate, colegii și prietenii, fiindu-le alături la bine și la rău. Om de omenie, devotat culturii, profesorul Gheorge Marinică a desfășurat o activitate menită să contribuie la dezvoltarea respectului față de viața comunității și a binelui public. Și-a început activitatea în organizații de tineret, a continuat în presă, administrație și cultură, acționînd cu măiestrie și profesionalism. A fost membru al Uniunii Ziariștilor din România, redactor al publicației „Flamura Prahovei”, scriitor, publicist și profesor de Limba și literatura română. A deținut funcții de răspundere în domeniile învățământului și culturii, în structurile politice și administrative prahovene și funcția de primar al municipiului Constanța, în perioada 1984-1990.
Începând din anul 2001, profesorul Gheorghe Marinică s-a alăturat Societății Culturale „Ploiești-Mileniul III”, ca membru fondator, vicepreședinte, autor, redactor de carte și coordonator al Marii Cărți a Ploieștilor, lucrare monumentală, în trei volume, distinsă de Academia Română cu „Meritul Academic”. Vreme de aproape două decenii, activitatea acestuia s-a identificat cu Societatea Culturală „Ploiești-Mileniul III”, promotoare a valorilor culturii ploieștene în spațiul național. Realizările acesteia au fost reliefate în două lucrări pe care le-a coordonat: „Cinci ani în slujba culturii” (2006), și „10 ani în slujba culturii” (2011).
De-a lungul anilor, a avut o colaborare fructuoasă cu Biblioteca Județeană „Nicolae Iorga”, cu Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova, cu Arhivele Naționale Prahova și cu Asociația Județeană „Cultul Eroilor“ Prahova.
Jurnalist cu bogată experiență profesională, profesorul dr. Gheorghe Marinică a contribuit la stabilirea cadrului organizatoric al publicației „Prahova Eroică”, revistă de de cultură istorică și educației patriotică editată de Asociația Județeană „Cultul Eroilor” Prahova și Societatea Culturală „Ploiești-Mileniul III”. Articolele și poeziile sale au dat un plus de valoare revistei și au contribuit la cultivarea sentimentelor naționale ale elevilor din Cercurile „Cultul Eroilor”, cărora le este adresată.
Dar cele care vor rămâne comori de învățătură pentru generațiile viitoare sunt cele peste 40 de volume de studii și cercetări, monografii, poezii, proză scurtă, memorialistică, lucrări de autor sau în colaborare, precum și miile de articole presărate în presa locală și centrală. Ultima carte, la care a lucrat cu drag – „Ploieștii pe scara Istoriei. Monografie (2024)”, o lansăm mâine, vineri – 7 martie 2025, zi în care regretatul profesor dr. Gheorghe Marinică ar fi împlinit venerabila vârstă de 90 de ani.
Prin scrierile sale, profesorul și omul de cultură Gheorghe Marinică a adus un sincer omagiu vadupărenilor din mijlocul cărora s-a zămislit, cât și ploieștenilor generoși care l-au salvat, în împrejurările nefaste de la finele celui de-al Doilea Război Mondial și care i-au oferit șansa de a se forma ca o personalitate culturală de excepție, dedicată, cu toată ființa sa, comunității ploieștene și binelui public. Pe aceeași linie se situează și lucrarea pe care o lansăm de această dată – „Ploiești, pe scara Istoriei” – monografie dăruită de autor iubitorilor de istorie de toate vârstele. În ziua de 20 ianuarie 2025, profesorul dr. Gheorghe Marinică a trecut în eternitate, lăsând prahovenilor și ploieștenilor operele sale valoroase, scrise ccu responsabilitate și profesionalism. Acestea îl situează pe marele dispărut în galeria marilor personalități ale culturii prahovene pe care a slujit-o cu modestie și devotament întreaga viață.
