Luiza Rădulescu Pintilie
În cartea iubirii mele de viață, toate poemele poartă același titlu: fiecare zi are frumusețea sa!
Fiindcă am învățăt că există în orice clipă o mie de motive mai presus de greu și de apăsare,
De tristețe, dezamăgiri și îndurerare,
De dor, tăcere și amarnic regret,
De speranțe pierdute și răscolitoare întrebări fără sens.
În cartea iubirii mele de viață, poemele se preschimbă tot mai des într-un imn al recunoștinței de a fi;
Cu versuri în care își topesc roua zorii și înserările apusul,
Peste care presară primăverile albe flori de salcâm,
În care își sting, ușor-ușor, înlăcrimările plânsul
Și-și păstrează speranța statornicul drum.
În cartea iubirii mele de viață, cuvintele își iau lumina din senina eternitate a frumuseții,
Și caută, umile, inspirație în miracolul fiecărui anotimp,
În strălucirea stelelor din atât de înalte universuri cerești,
În misterul secundei mereu prea grăbitului timp
Și-n încă necuprinsul înțeles al tainei omenești.
În cartea iubirii mele de viață, până la ultimul poem pe care încă nu l-am scris, toate vor continua să poarte același titlu: fiecare zi are frumusețea sa!
O declarație de inimă în care își vor topi roua zorii și înserările apusul,
Peste care primăverile vor presăra mereu albe flori de salcâm,
În care își vor stinge, ușor-ușor, toate înlăcrimările plânsul
Și speranța mea va merge pe același statornic drum.
(19 martie 2025)
