Sfântul Cuvios Isidor Pelusiotul este unul dintre sfinții care s-au nevoit în Egipt. Născut în anul 360, Isidor era rudă cu Teofil, arhiepiscopul Alexandriei și cu Sfântul Chiril al Alexandriei. Viața monahicească a îmbrăcat-o încă de tânăr în muntele Pelusion, în vremea împăratului Teodosie cel Mic.
Toți istoricii vremii mărturisesc cu putere despre viața sfîntă și înțelepciunea cu care a fost dăruit Sfîntul Isidor. De la el de altfel ne-au rămas multe cuvinte folositoare, îndeosebi sub forma scrisorilor sale.
Pe Paladie, episcopul Elinopoliei, îl învață să se ferească de vorba cu partea femeiască, pentru că acesta se lauda că nu primește nicio vătămare atunci când vorbește cu femeile: «De vorbele femeiești fugi pe cât poți, bunule bărbat. Căci celor ce au treapta preoției, mai sfinți și mai curați se cade să fie decât acei care s-au dus în munți și în pustie. Pentru că aceștia au grijă de sine și de popor, iar acei care s-au dus în pustie au grijă numai de ei. Toți să se încredințeze de acestea, că și pietrele se sparg de picăturile de ploaie care pică totdeauna pe ele. Ia aminte la ceea ce grăiesc: ce este mai tare decât piatra și ce este mai moale decât apa și, mai ales, decât picăturile de apă? Deci, dacă firea se micșorează de acel lucru, apoi cum nu va fi biruită și răsturnată voia omenească, aceea care ușor este mișcată?» Poate una dintre cele mai celebre ziceri ale sale o găsim în Patericul egiptean: “Viața fără cuvânt e mai bună decât cuvântul fără viață. Căci ea și tăcând e folositoare; cuvântul și strigând supără. Dacă se întâlnesc cuvântul și viața, desăvârșesc un simbol al întregii filosofii”.
Sfântul cuvios Isidor Pelusiotul a trecut la Domnul între anii 435 și 440, admirat de toți și cinstit ca sfânt încă din timpul vieții.
