Luiza Rădulescu Pintilie
Primăverile ne reamintesc să nu uităm cât de frumoase sunt toate femeile,
Dar fiecare privită în oglinda de cristal a inimii sale;
Unicul loc în care își păstrează, sub cheie, toate secretele
Irepetabilei întrupări a luminii pe care a adus-o cu sine din albastre înalturi astrale.
Femeile sunt aidoma florilor ce împodobesc anotimpurile:
Fragili ghiocei răsăriți în inima iernilor,
Înrourat mărgăritar înmiresmând suav primăverile,
Trandafiri răspândindu-și parfumul dulceag peste seninul verilor
Și crizanteme aurind amurgul tainic al toamnelor.
Femeile sunt flori ce înnobilează grădinile,
Dar și anotimpuri sufletești cărora le sunt unice înfloriri;
Pământene stele luminând cu frumusețea lor orizonturile
Și inimi oglindindu-și povestea în ale ochilor tainice priviri.
Priviți!În ochii femeilor scânteiază adâncul mister al înstelării cerești
Și curcubeie ivite, fugar, după răscolitoare ploi;
În sufletul lor se-adună când înlăcrimate pătimiri omenești,
Când regăsite speranțe și visuri nerisipite în zori.
Curând, un nou anotimp ne va reaminti că femeile sunt ele însele cele mai frumoase dintre flori:
Fragili ghiocei răsăriți în inima iernilor,
Înrourat mărgăritar înmiresmând suav primăverile,
Trandafiri risipindu-și parfumul dulceag peste seninul verilor,
Și crizanteme aurind amurgul tainic al toamnelor.
(12 februarie 2025)
