Agresivitatea la copii este o preocupare comună pentru mulți părinți. Înțelegerea cauzelor și aplicarea unor strategii eficiente pot ajuta la gestionarea și reducerea comportamentelor agresive, potrivit Hotnews.
Un aspect tot mai îngrijorător este creșterea fenomenului de bullying între copii, care începe încă din grădiniță și se agravează în anii de școală. Mulți adolescenți care manifestă agresivitate au fost, la rândul lor, victime ale bullying-ului sau au fost expuși la un mediu în care violența este un mod de a gestiona conflictele.
În România, studiile arată o creștere alarmantă a cazurilor de bullying, atât fizic, cât și emoțional, cu efecte devastatoare asupra stimei de sine și sănătății mentale ale copiilor și adolescenților. Lipsa intervenției timpurii și normalizarea acestui comportament în colectivități pot face ca agresivitatea să devină un mecanism de apărare sau un mod de impunere a statutului social. Comportamentul agresiv la copii poate avea multiple cauze. Copiii mici, de exemplu, pot deveni agresivi atunci când nu reușesc să-și exprime sentimentele în cuvinte. În cazul lor, vorbim despre frustrare și despre incapacitatea de a-și exprima emoțiile.
Preșcolarii pot manifesta ocazional comportamente agresive sau defensive, reflectând emoții precum supărare, frică sau copleșire, mai ales atunci când li se impun limite sau li se refuză ceva. Mulți părinți și educatori își fac griji, suspectând ADHD sau o tulburare de opoziție (n.red.: tulburarea de opoziție și comportament sfidător, în engleză Oppositional Defiant Disorder – ODD, este o afecțiune comportamentală caracterizată printr-un tipar persistent de comportament sfidător, ostil și negativist față de figuri autoritare, cum ar fi părinții, profesorii sau alte persoane adulte). Totuși, în majoritatea cazurilor, aceste reacții sunt răspunsuri normale la frustrările specifice vârstei.
Adolescenții pot manifesta comportamente agresive ca răspuns la schimbările emoționale și hormonale specifice acestei etape de dezvoltare. Stresul academic, presiunea socială și dorința de independență pot amplifica frustrarea și impulsivitatea. De asemenea, conflictele din familie, lipsa unor modele de gestionare a emoțiilor sau expunerea la medii ostile pot contribui la reacții agresive. Mulți părinți se îngrijorează și se întreabă dacă aceste manifestări sunt semne ale unor tulburări emoționale sau de comportament, însă, în majoritatea cazurilor, ele reflectă dificultăți normale de adaptare la provocările adolescenței. Comportamentul agresiv al copiilor și adolescenților este adesea influențat de mediul în care cresc. Familia, ca prim mediu de socializare, joacă un rol esențial în formarea reacțiilor emoționale și comportamentale ale copilului. Copiii care cresc într-un mediu familial tensionat, marcat de certuri frecvente, agresivitate verbală sau fizică între părinți, pot interioriza aceste modele de comportament. Ei pot învăța că violenta este o modalitate acceptabilă de a rezolva conflictele, aplicând același tipar în relațiile cu ceilalți copii sau chiar cu adulții. Mai mult, dacă părinții folosesc pedepse fizice ca mijloc de disciplinare, copilul poate deveni fie agresor, repetând acest tip de comportament asupra colegilor săi, fie victimă, dezvoltând anxietate și tendințe de evitare socială.
În același timp, deloc de ignorat, este expunerea la conținut violent din mass-media și jocurile video care pot amplifica tendințele agresive și pot afecta dezvoltarea empatiei. Conținutul violent, fie din filme, fie din jocuri, poate avea un impact major asupra percepției copilului despre realitate și despre modul în care trebuie să reacționeze în situații tensionate.
Cum influențează expunerea la violență comportamentul copiilor:
Desensibilizare emoțională – expunerea repetată la scene violente reduce sensibilitatea copilului la suferința altora, ceea ce poate duce la lipsa empatiei și la o mai mare toleranță față de agresivitate. Imitarea comportamentelor – copiii tind să imite modelele pe care le văd, mai ales dacă acestea sunt prezentate ca fiind „cool” sau dacă personajele agresive sunt recompensate în poveste.
Creșterea impulsivității – studiile arată că jocurile video violente pot crește reactivitatea agresivă la copii și adolescenți, făcându-i mai predispuși la reacții impulsive în viața reală.
Diferențele de manifestare a agresivității între fete și băieți sunt influențate atât de factori biologici, cât și de norme sociale și de educație. Băieții, în general, sunt mai predispuși la agresivitate directă, care implică confruntări fizice precum lovituri, împingeri sau distrugerea obiectelor. Acest tip de comportament poate fi asociat cu nivelurile mai ridicate de testosteron și cu modelele culturale care încurajează exprimarea puterii prin forță. De asemenea, băieții sunt mai predispuși să își manifeste furia în mod deschis și impulsiv.
Fetele, în schimb, manifestă mai frecvent agresivitate indirectă sau relațională, folosindu-se de cuvinte și dinamici sociale pentru a-i răni pe ceilalți. Aceasta poate include excluderea socială, manipularea emoțională și umilirea publică. Agresivitatea relațională poate fi mai greu de detectat, dar are un impact semnificativ asupra stimei de sine și sănătății emoționale a victimelor.
O altă diferență importantă este că băieții au tendința de a se angaja în conflicte directe, dar de scurtă durată, în timp ce fetele pot menține rivalități și ostilități pe termen lung, ceea ce face ca agresivitatea lor să fie mai subtilă, dar persistentă. În adolescență, aceste tipare devin și mai vizibile. Băieții care manifestă agresivitate fizică pot avea probleme de disciplină școlară, în timp ce fetele implicate în agresivitate relațională pot suferi de anxietate, depresie și chiar tulburări alimentare, ca rezultat al excluderii sociale.
Deși aceste diferențe sunt observate frecvent, este important de menționat că fiecare copil este unic, iar agresivitatea nu trebuie generalizată pe baza genului. Educația emoțională și dezvoltarea empatiei sunt esențiale pentru a ajuta atât fetele, cât și băieții să gestioneze conflictele într-un mod sănătos.
Pentru a preveni dezvoltarea unor comportamente agresive la copii și adolescenți, părinții și educatorii pot lua câteva măsuri esențiale:
• Stabiliți reguli clare. Copiii au nevoie de limite bine definite pentru a înțelege ce comportamente sunt acceptabile.
• Fiți un model pozitiv. Demonstrați comportamente non-violente și arătați-le copiilor cum să gestioneze conflictele în mod pașnic. De asemenea, asigurarea unui climat familial bazat pe comunicare deschisă, sprijin emoțional și reguli clare poate reduce semnificativ tendințele agresive ale copilului. Copiii învață prin imitație, așa că este important ca părinții să le ofere exemple de gestionare pașnică a conflictelor.
• Încurajați exprimarea emoțiilor. Ajutați copiii să-și identifice și să-și exprime sentimentele prin cuvinte, nu prin acțiuni agresive.
• Reduceți expunerea la violență. Limitați accesul la programe TV, jocuri video sau alte forme de media care promovează violența. Explicați-le faptul că violența din filme sau jocuri nu este un comportament acceptabil în viața reală. Vorbiți-le despre consecințele faptelor violente.
• Aplicați disciplinarea pozitivă. Folosiți metode de disciplină care încurajează comportamentele pozitive, în loc să recurgeți la pedepse fizice.
• Promovați empatia. Învățați copiii să înțeleagă și să respecte sentimentele celorlalți, ceea ce poate reduce comportamentele agresive.
Dacă observați că agresivitatea copilului persistă sau se intensifică, este esențial să solicitați ajutorul unui specialist în sănătate mintală pentru a identifica cauzele și a stabili un plan de intervenție adecvat. Potrivit recomandărilor dr. Rodica-Augusta Urziceanu, medic primar neurologie-psihiatrie pediatrică, Centrul de Psihiatrie și Psihoterapie MindCare, părinții ar trebui să fie atenți la manifestările copilului și să ceară ajutor specializat atunci când observă probleme în comportamentul acestuia.
Medicul psihiatru menționează că, în funcție de natura și severitatea comportamentului agresiv, intervenția poate necesita colaborarea între diferiți specialiști, precum psihologi, psihiatri și psihoterapeuți. Fiecare dintre aceștia joacă un rol distinct în evaluarea și tratamentul problemelor de sănătate mintală la copii. Intervenția timpurie și sprijinul specializat rămân esențiale pentru a asigura o dezvoltare sănătoasă și echilibrată a copilului. Cu toate acestea, prin aplicarea unor strategii adecvate și prin crearea unui mediu armonios în familie, și părinții pot contribui semnificativ la prevenirea și reducerea comportamentelor agresive la copii.
