Ulcerul stomacal, cunoscut și sub denumirea de ulcer peptic, reprezintă o leziune a mucoasei stomacului cauzată de excesul de acid gastric. Deși mulți pacienți cu ulcer nu prezintă simptome evidente, unii pot resimți dureri abdominale, senzație de plenitudine sau balonare inexplicabilă. Statisticile arată că aproximativ 10% din populația mondială suferă de această afecțiune, potrivit Hotnews. Principala cauză a ulcerului gastric este infecția cu bacteria Helicobacter pylori. Dar, printre factorii declanșatori se numără fumatul, consumul excesiv de alcool, stresul cronic și utilizarea frecventă a medicamentelor antiinflamatoare. Interesant este că predispoziția la ulcer poate fi influențată și de grupa sanguină. Potrivit studiilor, persoanele cu grupa de sânge A au un risc mai mare de a dezvolta ulcere canceroase, în timp ce cele cu grupa de sânge O sunt mai predispuse la ulcere duodenale. Deși în majoritatea cazurilor ulcerul peptic nu provoacă efecte grave, netratat poate duce la complicații precum sângerările interne sau deteriorarea severă a mucoasei stomacului. Tratamentul constă în administrarea de antibiotice pentru combaterea infecției bacteriene, împreună cu modificări ale stilului de viață, acolo unde este necesar.
În funcție de zona în care se dezvoltă, există trei tipuri principale de ulcer peptic:
*Ulcerul gastric. Acest tip de ulcer se dezvoltă atunci când mucoasa stomacului este deteriorată și apar leziuni. În mod normal, stratul protector de mucus al stomacului are rolul de a apăra mucoasa împotriva acidului gastric, dar când este compromis, mucoasa devine vulnerabilă la acțiunea corozivă a acidului.
Persoanele cu ulcer gastric resimt frecvent dureri care se accentuează în timpul mesei, deoarece contactul dintre alimente, acidul gastric și zona afectată agravează disconfortul. Această particularitate permite medicilor să distingă între ulcerul gastric și alte tipuri de ulcere, potrivit studiilor. De cele mai multe ori, ulcerul gastric este asociat cu infecția bacteriană Helicobacter pylori sau cu utilizarea excesivă a medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).
*Ulcerul duodenal. Ulcerul duodenal afectează duodenul – prima porțiune a intestinului subțire, situată imediat după stomac. Acest tip de ulcer se formează atunci când acidul gastric pătrunde în duoden, unde erodează mucoasa slăbită.
Spre deosebire de ulcerul gastric, durerile asociate ulcerului duodenal tind să se amelioreze după masă, deoarece alimentele neutralizează temporar acidul gastric din duoden. Ulcerul duodenal este, de asemenea, strâns legat de infecția cu H. pylori și poate fi agravat de consumul excesiv de alcool, fumat și stres.
*Ulcerul esofagian. Ulcerul esofagian este mai puțin frecvent, dar poate apărea atunci când mucoasa esofagului, tubul care transportă alimentele și lichidele din gât în stomac, este expusă la acidul gastric. Această afecțiune este adesea asociată cu refluxul gastroesofagian cronic (GERD), o tulburare în care acidul stomacal urcă în esofag. Expunerea repetată la acid poate deteriora mucoasa, ducând la formarea ulcerului. Simptomele includ dureri în piept, arsuri retrosternale și dificultăți la înghițire.
Ulcerul peptic este rezultatul dezechilibrului dintre factorii protectori ai mucoasei stomacului și cei care o atacă. Până la mijlocul anilor 1980, se credea că ulcerele sunt cauzate, în principal de stres, factori genetici ce predispuneau la secreție excesivă de acid gastric și obiceiuri nesănătoase, precum consumul excesiv de alimente grase, alcool, cofeină și tutun. Acești factori erau considerați responsabili pentru acumularea de acid gastric care putea eroda mucoasa stomacului, duodenului sau esofagului.
Deși excesul de acid gastric joacă într-adevăr un rol important, cercetările ulterioare au demonstrat că principala cauză a ulcerelor gastrice și duodenale este o infecție bacteriană. Descoperirile făcute începând cu anii 1980 au arătat că bacteria Helicobacter pylori este prezentă în peste 90% dintre ulcerele duodenale și aproximativ 80% dintre ulcerele gastrice. Totuși, aceste procente sunt în scădere, datorită diagnosticării și tratamentului mai eficient.
Bacteria H. pylori are multiple mecanisme prin care contribuie la formarea ulcerului. Aceasta produce o enzimă numită urează, care reduce aciditatea acidului gastric, făcându-l mai puțin capabil să distrugă bacteriile, dar și să protejeze mucoasa stomacului. Astfel, stratul protector de mucus devine mai vulnerabil, permițând fluidelor digestive să deterioreze mucoasa. De asemenea, H. pylori aderă la celulele stomacului, provocând inflamație și iritație, slăbind și mai mult mucoasa.
Un alt factor declanșator îl reprezintă utilizarea frecventă sau pe termen lung a medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), precum aspirina, ibuprofenul sau naproxenul. Aceste medicamente acționează prin blocarea producției unei substanțe chimice care protejează pereții interni ai stomacului și intestinului subțire. Fără această protecție, mucoasa devine mai vulnerabilă la atacul acidului gastric. Riscul este mai mare în cazul persoanelor care iau astfel de medicamente în doze mari sau perioade lungi de timp. Alte analgezice, cum ar fi acetaminofenul, nu au același efect asupra stomacului. Alcoolul irită și deteriorează mucoasa stomacului, slăbind protecția naturală. În mod similar, fumatul afectează negativ stomacul, prin reducerea fluxului de sânge către mucoasă și prin interferarea cu procesul de vindecare, crescând astfel riscul de ulcere.
Deși stresul psihologic nu este considerat o cauză directă, el poate exacerba simptomele și poate contribui la formarea ulcerului în combinație cu alți factori de risc. O alimentație bogată în grăsimi, cofeină sau condimente poate stimula producția de acid gastric și agrava simptomele existente, deși nu reprezintă o cauză principală.
Factorii suplimentari includ unele afecțiuni rare, cum ar fi sindromul Zollinger-Ellison, în care tumorile localizate în pancreas sau duoden stimulează stomacul să producă acid gastric în cantități excesive. Bolile cronice (de exemplu, ciroza), pot slăbi mucoasa stomacului, sporind riscul de ulcer. Istoricul de intervenții chirurgicale la stomac, infecțiile anterioare cu bacterii, ciuperci sau virusuri diferiți de H. pylori, precum și anumite tipuri de cancer sau boala Crohn pot, de asemenea, să crească probabilitatea apariției ulcerului gastric. Unele studii au arătat că vârsta înaintată este un factor de risc important. Pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, mucoasa stomacului devine mai vulnerabilă, iar riscul de reflux biliar crește din cauza relaxării valvei care separă stomacul de duoden. În plus, persoanele mai în vârstă pot avea un risc crescut din cauza utilizării regulate a AINS pentru gestionarea durerilor cronice, cum ar fi cele cauzate de artrită.
Predispozițiile genetice, precum grupa de sânge, pot influența, de asemenea, riscul de ulcer gastric. Potrivit studiilor, persoanele cu grupa de sânge A au o probabilitate mai mare de a dezvolta ulcere canceroase, în timp ce cele cu grupa de sânge O sunt mai predispuse la ulcere duodenale, posibil din cauza lipsei unei substanțe protective de pe suprafața celulelor sanguine.
Pe lângă aceste cauze, există și ulcere pentru care nu poate fi identificată o cauză specifică. Acestea sunt denumite ulcere idiopatice și pot apărea în absența factorilor menționați anterior.
