Dorinel Beznea nu mai este! Un om care a „ars” pentru Măneciu, pentru fotbal, pentru antrenorat, pentru prieteni!
S-a dus alături de DOAMNA care i-a fost soție și care l-a înțeles total, la distanță de doar câteva ore, ca într-un scenariu pe care nimeni nu-l putea scrie, gândi vreodată!
Noi, toți cei care l-am cunoscut, nu avem cum să uităm momentele trăite împreună! Se spune că un om va trăi atât timp cât cei dimprejur își vor aduce aminte de el… Dorinel Beznea merita să trăiască și va mai „trăi” o vreme! Prin stadionul care i-a fost casă și care-i va purta numele, normal, prin toți cei care i-au fost prieteni!
Sunt foarte trist că nu voi mai putea să îl întâlnesc, dar sunt bucuros că undeva, în suflet, s-au strâns atâtea amintiri deosebite! Trist, dar acesta este mersul vieții, dacă vom putea să o înțelegem vreodată…
Dumnezeu să vă odihnească în pace, oameni buni!
