Miercuri, 22 ianuarie 2025, a fost condus pe cel din urmă drum regretatul profesor dr. Gheorghe Marinică, personalitate marcantă a culturii prahovene și ploieștene. În vechiul lăcaș al Bisericii “Sf.Gheorghe Vechi“ din centrul Ploieștiului, președintele Societății Culturale “Ploiești-Mileniul III”, ing. Constantin Trestioreanu, a rostit un emoționant cuvânt de suflet întru memoria unui om care și-a purtat cu modestie și cu demnitate destinul care l-a încercat greu din primii ani ai copilăriei și până a închis, pentru totdeauna, ochii.
“Fiu al meleagurilor încărcate de istorie ale Prahovei, acesta a venit pe lume în urmă cu nouă decenii, la 7 martie 1935, în satul Vadu Părului, așezare străveche situată pe drumul cel mare al păstorilor care veneau din părțile Ardealului și al sării. Părinții săi, agricultorii Marin Ilie Marinică și Vasilica, născută Cernat, au muncit din greu pentru a-și întreține copiii, urmând pilda bunicului Năstase Cernat, veteranul de la Mărășești, cu șapte medalii pe piept. Înzestrat de Dumnezeu cu o inteligență sclipitoare, copilul cu ochii mari și dornic de învățătură a urmat primele trei clase primare în localitatea natală.
Intrarea României în cel de-al Doilea Război Mondial și evenimentele nefaste care i-au urmat au cauzat mari neajunsuri familiei Marinică. După moartea tatălui, rănit pe front și dându-și ultima suflare pe un pat de spital, îndurerata mamă n-a mai putut asigura copiilor ei un trai decent. În aceste condiții, tânărul Gheorghe a fost nevoit să lucreze ca slugă și cioban la oi, dar dragostea față de carte îi mistuia sufletul. În iarna anului 1946, în împrejurări dramatice, micul orfan a părăsit casa părintească și ulița copilăriei din satul natal, într-o sanie trasă de un cal costeliv și s-a îndreptat, cu încredere și speranță, spre Ploiești. Deși fusese grav afectată de bombardamentele nimicitoare, comunitatea ploieșteană a dat dovadă de generozitate și a găsit resursele pentru a-i salva pe mulți orfani de război, printre care se număra și Gheorghe Marinică. Acesta a crescut în Orfelinatele „CARS” și „Elena Pavel”, absolvind clasele IV-VII la Școala nr.2 (azi – „Elena Doamna”), la Gimnaziul Unic „Mihai Viteazul” și la Școala Nr. 1 de Băieți. Apoi, a urmat clasele liceale la Școala Tehnică Medie de Petrol, fiind încurajat și remarcat de profesorii săi, cărora le-a păstrat o pioasă amintire. Perseverent și dornic de a-și desăvârși educația, acesta a absolvit, în perioada 1962-1967, cursurile Facultății de Limba și Literatura Română de la Universitatea București. Parcursul său educațional a fost încununat, în 1977, de obținerea titlului de doctor în științe politice. Greutățile cu care s-a confuntat l-au făcut pe acest om minunat să slujească, întreaga viață, cu pasiune și demnitate, cu consecvență și responsabilitate, cu modestie și bun simț, atât propria familie, cât și pe semenii săi care, la vreme de nevoie, i-au sprijinit pe tinerii orfani și i-au ajutat să-și facă un rost în viață. S-a îngrijit de starea de sănătate a soției, Filofteia – profesoară de Limba română și a fiului său Daniel, inginer petrolist, trecuți înainte de vreme la cele veșnice. Și-a iubit membrii familiei și rudele apropiate, colegii și prietenii, fiindu-le aproape la bine și la rău.
Om de omenie, devotat culturii, profesorul Gheorghe Marinică a desfășurat o activitate menită să contribuie la dezvoltarea respectului față de viața comunității și a binelui public. Și-a început activitatea în organizații de tineret, a continuat în presă, administrație și cultură, acționând cu măiestrie și profesionalism. A fost membru al Uniunii Ziariștilor din România, redactor al publicației „Flamura Prahovei”, scriitor, publicist și profesor de Limba și literatura română. A deținut funcții de răspundere în domeniile învățământului și culturii, în structurile politice și administrative prahovene, precum și funcția de primar al municipiului Constanța, în perioada 1984-1990.
Începând din anul 2001, profesorul Gheorghe Marinică s-a alăturat demersurilor Societății Culturale “Ploiești-Mileniul III”, ca membru fondator, vicepreședinte, autor, redactor de carte și coordonator al „Marii Cărți a Ploieștilor” – lucrare monumentală, în trei volume, distinsă de Academia Română cu „Meritul Academic”. Vreme de aproape două decenii, activitatea acestuia s-a identificat cu Societatea Culturală „Ploiești-Mileniul III”, promotoare a valorilor culturii ploieștene în spațiul național. Realizările acesteia au fost reliefate în două lucrări, pe care le-a coordonat: „Cinci ani în slujba culturii” (2006) și „10 ani în slujba culturii” (2011). De-a lungul anilor, a avut o colaborare fructuoasă cu Biblioteca Județeană „Nicolae Iorga”, cu Muzeul Județean de Istorie și Artheologie, cu Arhivele Naționale Prahova și cu Asociația Județeană „Cultul Eroilor” Prahova. Jurnalist cu bogată experiență profesională, profesorul dr. Gheorghe Marinică a contribuit la stabilirea cadrului organizatoric al publicației „Prahova Eroică” – revistă de cultură istorică și educație patriotică editată de Asociația Județeană „Cultul Eroilor“ Prahova și Societatea Culturală „Ploiești-Mileniul III“. Articolele și poeziile sale au dat un plus de valoare revistei și au contribuit la cultivarea sentimentelor naționale ale elevilor din Cercurile „Cultul Eroilor” cărora le este adresată.
Dar cele care vor rămâne comori de învățătură pentru generațiile viitoare sunt cele peste 40 de volume de studii și cercetări, monografii, poezii, proză scurtă, memorialistică, lucrări de autor sau în colaborare, precum și miile de articole presărate în presa locală și centrală. Talentul său poetic este reliefat în volumele „Cântec românesc pentru popoarele lumii” (1996), „Un om mai bun” (2008), „Cântec pentru China milenară” ( 2008), „Frații ciobănei, unul în tustrei” (2010), „Pescuitori în stropul de rouă” (2011), „Săgetătura adevărului“ ( 2011), „Cu stele în suflet” (2015). Remarcăm și lucrarea de proză scurtă‚ Sărăntocii” (1991), precum și pe cea de memorialistică „Orfelinatul salvator”, „Căminarii” (2014). Alte scrieri dăruite posterității, dedicate unor ilustre personalități sunt: „Apostolul se întoarce din surghiun. In memoriam Constantin Stere” (2001), „Constantin Stere – o viață exemplară în slujba democrației și unității naționale” (2004 și 2010), „Carol Nicolae Debie. Sublimul armoniilor creativității” (2009). De-a lungul anilor, s-a aplecat cu atenție și minuțiozitate spre teme ale istoriei locale din Prahova, dar și din alte județe ale țării. Două dintre cărțile care abordează aspecte ale istoriei unei localități din județul Giurgiu sunt „Roata-străveche așezare din Țara Vlahilor” (2001, 2005, 2007) și „Bisericile din Roata de Sus” (2004). Trecutul istoric al județului Prahova este zugrăvit în lucrările „Imagini prahovene „(1974); „Prahova, vatră de istorie”(1977); „Prahova. Monografie” (1981); „Prahova. Album monografic”(1998); „Lapoș, așezare multiseculară” (2013) și „Vadu Părului. Popas istoric pe Drumul cel Mare” (2023). În mod deosebit, preocupările sale s-au îndreptat spre istoria Ploieștilor, realizând , în colaborare, lucrările: „Bisericile din Ploiești, vol.I.Biserici ortodoxe” (2003); „Bisericile din Ploiești, vol. II.Biserici creștine” (2005); „Ploiești. Trecut și prezent”. Bibliografie selectivă (2006); „Istoria Ploieștiului în date” (2011); „Marea Carte a Ploieștilor” – vol. I (2011), vol.II (2016) și vol.III (2019). Respectul deosebit față de dascălul său de Istorie l-a determinat să realizeze cartea „Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova .Pagini de monografie. Omagiu ctitorului prof. N.I.Simache” (2004). Ultima carte, la care a lucrat cu drag, „Ploieștii pe scara Istoriei. Monografie” (2024) urmează să fie lansată la Biblioteca Județeană „Nicolae Iorga” pe 7 martie 2025, dată la care regretatul profesor dr. Gheorghe Marinică ar fi împlinit venerabila vârstă de 90 de ani.
Prin scrierile sale, profesorul și omul de cultură Gheorghe Marinică a adus un sincer omagiu, vadupărenilor din mijlocul cărora s-a zămislit, cât și ploieștenilor generoși care l-au salvat, în împrejurările nefaste de la finele celui de-al Doilea Război Mondial și care i-au oferit șansa de a se forma ca o personalitate culturală de excepție, de mare omenie și bun simț, dedicată, cu toată ființa sa, comunității ploieștene și binelui public. Ne exprimăm întreaga compasiune față de această mare pierdere și suntem alături de membrii familiei, pe care-i asigurăm că imaginea și amintirea ilustrului dispărut vor rămâne vii în inimile și în sufletele noastre. Acum, la ceasul despărțirii, îi mulțumim din suflet distinsului profesor și om de cultură Gheorghe Marinică pentru darurile cu care ne-a înzestrat, pentru sfaturile bune, dragostea și vorbele frumoase cu care ne-a înconjurat și nădăjduim să aibă drum lin spre Împărăția lui Dumnezeu, unde va continua să scrie, cu caligrafia lui inconfundabilă, noi file de istorie. Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace!
