Luiza Rădulescu Pintilie
Suntem după trei runde de alegeri și cu puține zile înaintea unui nou scrutin. Rezultatele pentru ceea ce a trecut deja – contestate și contestabile – se știu! Și nu numai aici, în țară, ci și la Moscova, la Bruxelles, peste Ocean, la Casa Albă, dar și în îndepărtata Chină! Au fost pe masa Curții Constituționale și pe agenda Consiliului Suprem de Apărare a Țării. Țin, de multă vreme, televiziunile din breaking news în breaking news și canalele de social media în priză. Politicieni, juriști, analiști, ziariști, influenceri se întrec în opinii pro și contra. Așa încât despre ceea ce va fi duminică, 8 decembrie, la cel de-al doilea tur al alegerilor prezidențiale, devine tot mai greu de spus ceva astfel încât să nu sporească și mai mult confuzia, deruta și otrava scenariilor împrăștiate din toate direcțiile și înspre toate direcțiile, cu tendință evidentă de escaladare.
Și pe cât de convinsă sunt de dreptul fiecăruia de a avea propria convingere, propria opțiune și propria opinie, dar și de îndreptățirea de a o putea exprima în scris, pe rețelele de socializare, în gura mare, în piața publică, dar mai ales la vot, cel puțin la fel de convinsă sunt – și acesta este și argumentul pentru care îndrăznesc să scriu aceste rânduri – că toate acestea se pot face și altfel decât însoțite de valurile de ură care riscă să ne acapareze și să înghită. De înveninarea care se simte, se vede și se aude în aceste zile. Nu numai dinspre alegători înspre politicieni, ci și între alegători și între politicieni, indiferent de culoare. Nu numai între sistem și anti-sistem, ci și între taberele din interiorul lor, iar categorisirile pot continua în toată această vrajbă care s-a acutizat și s-a răspândit mai ceva ca pandemia, încât nici Dumnezeu și credința nu au scăpat de sub tăvălugul care este departe de a se fi încheiat.
Între diasporă și cei rămași țară. Între est și vest. Între cei considerați de partea bună a istoriei și cei aflați în cealaltă parte. Între tineri și bătrâni. Între cei care se pretind cu școală și cei care nu cunosc nici măcar formula apei! Între purtători de pantaloni și purtătoare de fuste, care nu obstrucționează circulația energiilor. Între urban și rural. Între răul mic și răul mare. Între prieteni de facebook care până mai ieri își spuneau bună dimineața la cafeluță. Între artiști care au cântat pe aceeași scenă la zilele comunei sau la Sala Palatului. Între vecini de pe aceeași scară a blocului ori de pe aceeași uliță a satului. Între corporatiști și angajați la stat. Între pensionarii cărora recalcularea le-a dat ceva bănuți în plus și cei cărora le-a luat. Între pasionați într-ale gătitului care au schimbat rețete de post și, dacă nu ar fi venit atâtea rânduri de alegeri, le-ar fi schimbat liniștiți și pe cele pentru ciocolata de Dubai, salata boeuf și cozonacul de Crăciun. Între mămicile care își duc copiii în același parc, împărtășesc aceleași opinii despre parentingul modern și între doamnele cochete care își pun unghii cu gel sau extensii la același salon. Între iubitori de pisici și pasionați de călătorii. Până și între cei care erau la un pas să își găsească jumătatea pe site-urile de dating și matrimoniale și cărora le-a rupt inima în două și le-a zădărnicit fericirea când disputa despre boți și troli, când decizia de renumărare a voturilor, când nedumerirea privind opțiunea pentru votul de duminică. Poate doar Moș Nicolae să-i salveze și să le pună în ghetele vechi, în pantofii de firmă ori în geanta Louis Vuitton un bilețel lămuritor, cu numele celui pe care ar fi bine să aplice ștampila de vot .
Lăsând, însă, amara glumă la o parte, adevărul este că lucrurile au mers prea departe. Mult prea departe. Nu în ceea ce privește diferența de opinii, absolut justificată într-o democrație adevărată, ci în modul agresiv, plin de ură și de otravă în care își susțin prea mulți acest drept. S-au mai văzut televizoare aruncate pe ferestre, dispute conjugale și chiar despărțiri pe motiv de nepotrivire… electorală! Din nefericire, în anii din urmă s-au înregistrat inclusiv violențe și s-a făcut chiar moarte de om, între foști și aleși primari sau consilieri! Dar actuala răbufnire de ură e , după părerea mea, în prea multe cazuri , un simptom îngrijorător de grav, trecut deja de nivelul individual și cantonat într-o solidarizare a urii și a disprețului. Repet încă o dată: fiecare alegător are dreptul nu numai să voteze, ci și să dea votul său celui în care crede cel mai mult. Însă nu are dreptul să-și reverse, atât de abject de prea multe ori, ura asupra celui care are o altă opțiune. Să acuze, să jignească, să arunce înspre el nu vorbe urâte, ci de-a dreptul mustind de răutate sau de trivialitate.
Respect și consider necesară orice opinie contrară atât timp cât este informată și argumentată. Cât timp nu înveninează.Nu instigă. Nu seamănă vânt de dragul de a isca furtuna. Nu urmărește propriul interes sau pe cel al grupurilor și al grupulețelor de tot felul. Poate că ar fi cazul să ne amintim – și încă înainte de a fi prea târziu! – că alegerile vin și trec, așa cum au mai venit și au mai trecut și altele. Dar ura rămâne, merge mai departe, lovește ca un bumerang și macină adânc. Poate că pe facebook, pe Instagram sau pe TikTok, replierea e ceva mai ușoară și unde au curs acum râuri de înjurături, acuzații și obscenități pot fi reașezate, începând de luni, 9 decembrie, like-uri și inimioare împăciuitoare, ca și cum (aproape) nimic nu s-ar fi întâmplat. Dar viața de fiecare zi este cu mult mai mult decât despre un like sau un dislike aruncate pe grupuri de prieteni, despre fețe zâmbitoare sau care plâng, despre conturi blocate și conturi false… Despre bani, prostie, indiferență sau inconștiență…
