Ana Luciana Avramescu
Bună, tată! Azi mă gândeam să îi scriu Moșului așa cum făceam când eram mică. Cum tu și mama îmi citeați scrisorile și vă conformați cerințelor mele, îți scriu o astfel de scrisoare și în acest an, din dorința de a fi și tu prezent Crăciunul acesta, și cu gândul că poate poți schimba ceva.
Eram mică și îmi doream jucării, hăinuțe, dulciuri …îmi doream să fie casa plină de prințese Disney și personaje animate. Găseam fericirea în lucrurile materiale și nu observam că tot ceea ce era mai de preț era chiar în jurul meu …FAMILIA. Să îi ai pe cei pe care îi iubești în jurul tău. Să te simți iubit, apreciat și protejat. Dacă ar fi să îți cer ceva, așa cum îi ceream Moșului, ar fi să te întorci pentru o zi. M-am obișnuit de ceva timp cu singurătatea, dar mereu am trăit cu speranța unei schimbări. Crăciunul ăsta vreau să fii aici, măcar tu…
Stau ore în șir lângă brad și mă gândesc. Mă gândesc la cât de frumos e să ai persoana iubită lângă tine de Crăciun. Să asculți colinde, să te cuibărești la pieptul ei sub pătura pufoasă cu imprimeu festiv, să ai cui să îi spui “te iubesc” în ajun de sărbătoare. Când eram mică, erați tu și mama. Mă înconjurați de toată iubirea de care ar fi avut nevoie un copil. Te hrăneai cu fericirea mea. Cu zâmbetul meu.
Astăzi, colindele se mai aud, dar farmec nu mai au. Bradul e gătit, dar pare la fel de trist ca mine. Nu se mai bucură nimeni lângă el. Ci poate doar îl mai încălzește câte o lacrimă.
Ce îmi doresc de Crăciun?
Liniște, tată…și dacă se poate, și nu cer prea mult, încă un Crăciun ca altă dată…
