Firmele de asigurare sunt obligate, de la 1 ianuarie 2025, să raporteze la ANAF, semestrial, persoanele care au contractat asigurări de viață, precum și alte tipuri de asigurări. Este vorba despre prevederile din OUG 125/2024, potrivit Hotnews. Nerespectarea obligației de raportare se va sancționa contravențional cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei. În preambulul acestei ordonanțe scrie că astfel se respectă art. 5 din Directiva 2010/24/UE privind asistența reciprocă în materie de recuperare a creanțelor legate de impozite, taxe și alte măsuri și este necesar ca Agenția Națională de Administrare Fiscală să colecteze date referitoare la asigurările de viață și alte produse financiare încheiate de persoanele fizice rezidente pe teritoriul României. Codul civil românesc interzice poprirea pe asigurările de viață. Totuși, având în vedere că banii intră într-un cont bancar, ANAF poate impune poprire. Pentru a se da curs cu celeritate oricărei solicitări de cereri de informații privitoare la asigurările de viață și alte produse financiare formulate de autoritãțile fiscale din celelalte state membre, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2024 s-a creat cadrul juridic pentru raportarea de către toate entitățile care emit și gestionează asigurări de viață sau alte produse financiare a informațiilor despre aceste produse către Agenția Națională de Administrare Fiscală, fiind completate în acest sens prevederile Codului de procedură fiscală. Mecanismul urmează să intre în vigoare cu data de 1 ianuarie 2025, prima raportare urmând să se realizeze la finalul primului semestru din anul 2025, “raportarea fiind semestrială astfel încât să nu fie reglementată o sarcină administrativă excesivă pe seama adresanților normei juridice”. Subsecvent normei primare, în termen de 60 de zile, prin ordin comun al președintelui ANAF și al președintelui ASF, vor fi stabilite tipurile de asigurări de viață și alte produse financiare care fac obiectul obligației de raportare, conținutul informațiilor, formularul utilizat de entitățile raportoare și termenele limită ale raportării. „Opțiunea, atât a ordinului comun cât și a termenului de 60 de zile în interiorul căruia acesta urmează să fie emis, a avut în vedere identificarea cât mai clară alături de autoritatea de reglementare în domeniu, a tipurilor de produse financiare care să facă obiectul obligației raportării din perspectiva posibilității ulterioare a executării acestora, ținând seama de faptul că nu toate aceste produse pot face obiectul executării silite”, spune Ministerul Finanțelor.
