Lucian Avramescu (14 august 1948 – 12 decembrie 2021)
Tu, care îmi apari mereu
Strigător la cer de gătită
Te întreb pentru ultima oară
Ai fost – nu te supăra – vreodată fericită?
Cu cine vorbesc? Cu țara mea firește
Dar ea nu-mi răspunde niciodată
Alții vorbesc în numele ei
Iar ea se mulțumește să rămână mereu îmbufnată.
Ai fost fericită, măi țară-femeie, măi hartă
Cineva te-a însămânțat vreodată cu căruțe de flori
Sau din împerecherile tale
Au ieșit doar sărăcie și nori?
Tu, gătito, frumoaso, cu munți și peșteri berechet
Vorbește-mi pe limba ta, ești fericită?
Răspunde-mi fără să te grăbești,
Răspunde-mi încet.
Răspunde-mi ca și când m-ai iubi
Sunt fiul tău, am prins junețea mileniului trei
Mileniul adolescent care are doar 15 ani
Și a comis nefericiri câți ceilalți la un loc
și vor mai fi și altele, dacă le accepți și le vrei.
Femeie pe care te iubesc cum n-am iubit niciodată
Femeia mea țărână din care cresc mesteceni uneori
Spune-mi, fiindcă tu îți știi întâmplările toate
Dacă ai fost fericită măcar o dată
Sau dacă ai fost fericită de mai multe ori?
