Victor M.Ionescu
Sănătatea este unul dintre marile daruri pe care bunul Dumnezeu ni-l dăruiește nouă, oamenilor. Doar că de adevărata valoare a neprețuitului dar ne dăm seama abia atunci când ea ne este ştirbită de vreo suferință mai mult sau mai puțin gravă. De aceea, una dintre datoriile noastre elementare – dacă nu ca buni creștini, măcar ca oameni înțelepți – ar fi aceea de a ne păzi mai ales de abuzuri, ţinând mereu seama de străvechea şi venerabila virtute numită „cumpătare”.
“Hrăneşte-ţi trupul, dar nu-l omorî prin lăcomie!” – vine, de peste veacuri, îndemnul Sfântului Ioan Hrisostom. Un sfat înțelept, pentru că între cumpătare şi post deosebirea nu este prea mare, postul însuși nefiind altceva decât o cumpătare continuă. Aşadar, şi când nu ne aflăm în perioada postului propriu-zis trebuie să fim cumpătaţi, dar nu numai la mâncare. Prin însăşi esenţa ei, viaţa creştină obligă la echilibru, la acea “dreaptă socoteală” despre care vorbesc Sfinţii Părinţi. Mirenii îl numesc “discernământ” dar, cu siguranţă, este vorba despre aceeaşi trăire. Această măsură înţeleaptă se recomandă şi în respectarea postului, care este nu numai un extraordinar mijloc de păstrare a sănătăţii, ci chiar o poruncă dumnezeiască; Sfântul Vasile cel Mare ne spune aşa: “Pentru că primii oameni n-au respectat postul, au fost daţi afară din rai; noi trebuie să-l respectăm ca să putem intra iarăşi în rai”. În „lumea modernă” a zilelor noastre, părerile sunt împărțite. Pentru unii creştini postul este o bucurie, mai ales pentru cei care duc o viaţă cumpătată. Pentru alţii însă, care se autodenumesc tot creştini, postul este o povară tristă. Iar pentru majoritatea oamenilor, postul este tratat cu indiferență, fiind considerat, pur și simplu, inutil.
Dar de ce oare postul – recomandat nu numai de toate marile religii ale lumii, ci de ştiinţă şi chiar de medicină – nu este primit cu bucurie? Răspunsul este simplu: pentru că neştiutorii înţeleg prin post un fel de chin, o autoflagelare fără rost şi consideră că aceia care rabdă de bună-voie de foame îşi slăbesc în mod deliberat puterea de muncă, au permanent ameţeli şi sunt expuşi foarte uşor la îmbolnăviri. Oare numai la atât să se reducă postul creştin? De fapt, ce facem atunci când postim? Întâi şi întâi ne înfrânăm de îmbuibarea cu mâncăruri consistente – în cazul bolnavilor numai de la unele – şi băuturi, dar şi de toate cele lumeşti, “de poftele cele rele”. De ce face creştinul toate acestea? Pentru ca rugăciunea să-i fie bine primită, să ajungă mai lesne la Dumnezeu, iar acesta să-i fie milostiv. Postul nu se rezumă la o simplă dietă fără carne, lactate şi ouă, ci devine cu totul și cu totul altceva: o faptă de virtute, un exerciţiu de înfrânare a poftelor trupului şi de întărire a voinţei, o formă de pocăinţă şi, implicit, un mijloc de mântuire. Dar, în acelaşi timp, este vorba şi despre un act de cult, adică de o faptă de cinstire a lui Dumnezeu, pentru că postul înseamnă şi jertfă. O renunţare de bună voie la ceva care îţi este îngăduit. Numai că este o altfel de renunţare, una izvorâtă din iubirea şi respectul pe care îl avem faţă de Creator.
Sf. Ioan Gură de Aur zice: “Postiţi? Arătaţi-mi-o prin fapte. Cum? De vedeţi un sărac, aveţi milă de el; un duşman, împăcaţi-vă cu el; un prieten înconjurat de un nume bun, nu-l invidiaţi; o femeie frumoasă, întoarceţi capul. Nu numai gura şi stomacul vostru să postească, ci şi ochiul, şi urechile, şi picioarele, şi mâinele voastre, şi toate mădularele trupului vostru. Mâinele voastre să postească rămânând curate şi de hrăpire şi de lăcomie. Picioarele, nealergând la privelişti urâte şi în calea păcătoşilor. Ochii, neprivind cu ispitire frumuseţile străine…Gura trebuie să postească de sudalme şi de alte vorbiri ruşinoase… ”.
Am încercat în cele de mai sus, dragi cititori, să explicăm pe scurt semnificațiile postului, pentru că vineri, 15 noiembrie, începe Postul Crăciunului, pe care ar trebui să-l ținem toți credincioșii pentru a putea primi, după șase săptămâni, curați la trup și la cuget, vestea bună a Nașterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Zilele din postul Nașterii Domnului în care se face dezlegare la pește: joi, 21 noiembrie; sâmbătă, 23 noiembrie; duminică, 24 noiembrie; luni, 25 noiembrie; sâmbătă, 30 noiembrie; duminică, 1 decembrie; marți, 3 decembrie; joi, 5 decembrie; vineri, 6 decembrie; sâmbătă, 7 decembrie; duminică, 8 decembrie; luni, 9 decembrie; joi, 12 decembrie; sâmbătă, 14 decembrie și duminică, 15 decembrie.
