Sfântul Proroc Avdie era din pământul Sihem, din țarina lui Vitaharam. A trăit cu opt sute de ani înainte de nașterea lui Hristos. Numele Avdie se tâlcuiește „robul Domnului“. A slujit mai întâi lui Ahav și apoi lui Ohozia. Murind Ahav și după dânsul luând împărăția lui Israil fiul său Ohozia, în acea vreme Sfântul Avdie slujea în rândurile ostașilor. Și a fost el unul dintre cei trei căpitani care s-au trimis de Ohozia la Ilie Proorocul cu câte cinci soldați, dintre care peste doi, căzând foc din cer, i-a ars, după cuvântul proorocului.
Iar al treilea căpitan, care era Avdie, a fost miluit pentru că s-a apropiat cu smerenie de Sfântul Proroc Ilie și s-a închinat în genunchi înaintea lui și l-a rugat, zicând: «Omule al lui Dumnezeu, cruță sufletul meu și sufletele robilor tăi.» Deci, Sfântul Ilie l-a cruțat pe el și l-a sculat, ducându-se împreună cu el la împăratul. Din acea vreme a lăsat Avdie slujba împăratului și a mers în urma Sfântului Prooroc Ilie, luând duhul proorociei, precum cel ce păzise și hrănise pe proorocul Domnului și cel ce urmase proorocului. Apoi, murind, a fost îngropat împreună cu părinții săi.
Opera lui este cartea cea mai scurtă din Vechiul Testament: are doar 21 de versete.
