Sfântul Pavel Mărturisitorul, originar din Tesalonic, a fost secretar și diacon al Sfântului Alexandru. Când patriarhul Alexandru a fost întrebat pe patul morții pe cine dorește să lase păstor în urma sa, a răspuns: „De veți voi bărbat dumnezeiesc și înțelept, puternic să vă învețe pe voi adevărul și luminând cu virtuțile ca sfeșnicul scos de sub obroc, să îl alegeți pe Pavel”.
Astfel, după moartea lui Alexandru, Pavel a fost ales patriarh al Constantinopolului. Din nefericire, Pavel nu a fost acceptat de ereticii arieni și nici de Constantiu (337-361), împărat arian. A fost scos din scaun și nevoit să se refugieze la Roma. Aici se va întâlni cu Sfântul Atanasie cel Mare, alungat și el de Constantiu.
Este repus în scaun la insistențele împăratului apusean Constantin al II-lea, fratele lui Constanțiu. După moartea lui Constantin, Pavel va fi exilat la Cucuzon, în Armenia. Aici, pe când se afla la slujirea Sfintei Liturghii, a fost sugrumat de arieni cu omoforul său.
În timpul domniei împăratului Teodosie, moaștele Sfântului Pavel Mărturisitorul au fost mutate la Constantinopol, iar în anul 1236 ele au fost aduse la Veneția.
