Sfântul Mina s -a născut în Nakiyos, în apropiere de Memphis, în prima jumătate a secolului al III-lea.
Rămâne orfan pe când era copil.
Tatăl i-a murit când avea 11 ani, iar mama sa a murit la doar trei ani după acesta.
Intră în armata imperială, însă, pe 23 februarie 303, când Dioclețian a emis primul edict de persecutare a creștinilor, părăsește armata și se retrage în deșert, dedicându-se vieții ascetice.
Aici îl va întâlni pe Sfântul Macarie Egipteanul, care îi va spune: „Ce cauți între cer și pământ, Mina, de unul singur? Locul tău este în mijlocul
mulțimii, ca să ia aminte toți la cuvintele și la faptele tale. Ai schimbat o haină de ostaș cu alta, atunci sfârșește pe câmpul de luptă, ca să înviezi ca un învingător fără sabie”.
Sfântul Mina împlinește cuvintele Sfântului Macarie, părăsește deșertul și ajunge în Cotyaeum, cel mai apropiat oraș de deșertul în care viețuise.
Aici avea loc o serbare în cinstea zeilor. Sfântul Mina mărturisește că este creștin în fața celor ce cinsteau zeii, motiv pentru care este luat de soldați și dus înaintea prefectului Pyrrhus.
Pentru că a refuzat să se lepede de credința în Hristos, i s-a tăiat capul.
Datorită minunii creștinului
înviat, săvârșită de Sfântul Mina, creștinii văd în el și un ocrotitor al celor păgubiți.
