Sfântul Ioan cel Milostiv a trăit în timpul împăratului bizantin Heraclie (610-641). S-a călugărit după moartea copiilor și a soției. Datorită virtuților sale, a fost ales patriarh al Alexandriei.
Sfântul Ioan era cunoscut pentru ajutorul dat săracilor, de unde și numele de Eleemon, «Milostivul». Se spune că o dată, primind în dar o pătură cu cusături scumpe, n-a putut adormi până nu a vândut-o, iar suma primită a dat-o săracilor. Se afla neîncetat la dispoziția oricărei persoane care avea o rugăminte, o plângere sau o cerere. Nu s-a îngrijit doar de turma sa din Alexandria, ci și-a extins ajutorul și către poporul din Palestina, când acesta suferea din cauza invaziei perșilor și a jefuirii Ierusalimului.
Potrivit tradiției, mergând Sfântul să cerceteze pe bolnavi, l-a întâmpinat un străin și i-a cerut milostenie. El a poruncit slugii sale să-i dea șase arginți. Străinul și-a schimbat hainele și l-a întâmpinat din nou pe Sfântul Ioan zicând: «Miluiește-mă, stăpâne, că sunt robit». El a poruncit din nou slugii sale să-i dea șase arginți. Deși sluga i-a atras atenția că săracul s-a deghizat ca să mai ceară, patriarhul nu a spus nimic. S-a comportat ca și când nu a auzit cele spuse de sluga sa. Străinul, după ce a luat a doua oară milostenie, s-a deghizat și l-a întâmpinat din nou pe patriarch, cerând ajutorul. Din nou sluga îi atrage atentia că este aceeași persoană, însă, patriarhul a răspuns: «Dă-i lui doi arginți, ca nu cumva să fie Hristosul meu, Care ma ispitește pe mine!»
Sfântul Ioan cel Milostiv s-a împotrivit împăratului Heraclie atunci când acesta a încercat să impună erezia monoenergismului (conform căreia în Hristos s-ar fi găsit două naturi, divină și umană, dar o singură «energie»).
