Sfântul Grigorie Decapolitul s-a născut în orașul Irinopolis din Decapolea Isauriei, în sud-estul Asiei Mici, în jurul anilor 780-790. Ajunge la o mănăstire din Decapole, la egumenul Simeon, un frate al mamei sale. Aici a rămas timp de 14 ani. Se va retrage într-o peșteră, unde va auzi o chemare de la Dumnezeu – care l-a îndemnat să părăsească peștera ca să poata fi de folos și altora. Petrece o iarnă într-o mănăstire din Efes, ajunge în orașul Proconez, apoi la Enos, în Macedonia. De aici va fi prezent în Tesalonic, unde este găzduit într-o mănăstire de către egumenul Marcu. Împreună cu un călugăr de aici, se îndreaptă spre Roma. Au mers pe uscat până la Corint, în sudul Greciei. Se îmbarcă pe o corabie și ajunge la Roma. Avea o putere deosebită asupra demonilor. Multe persoane stăpânite de duhuri necurate au fost vindecate în urma rugăciunilor cuviosului Grigorie.
În ciuda bolii de care suferea, Grigorie pleacă din Tesalonic la Constantinopol pentru a se întâlni cu unchiul său eliberat din temniță (fusese închis pentru că nu se arătase un luptător împotriva icoanelor). Trece la cele veșnice la 20 noiembrie 842. Moaștele sale au ajuns în țara noastră datorită banului Barbu Craiovescu, care le-a cumpărat în 1498 și le-a așezat în Mănăstirea Bistrița, din județul Vâlcea.
