Au fost lansate cărți poștale unicat, cu imagini reale din timpul agresiunii începute în februarie 2022
Luiza Rădulescu Pintilie
Atât de intense și de multe au fost sentimentele ce au însoțit lansarea și la Ploiești – în cadrul unui eveniment național, desfășurat concomitent la nivelul celor opt sucursale ale Companiei Naționale Poșta Română și cărora li s-a alăturat orașul Chișinău – a unei colecții de cărți poștale unicat realizată pentru marcarea împlinirii a 1000 de zile de la declanșarea războiului din Ucraina, încât ar fi nu atât greu, cât mai ales nedrept a evidenția unul anume.
Într-o sală arhiplină a Bibliotecii Județene “Nicolae Iorga”, ceea ce s-a petrecut timp de aproape două ore a fost deopotrivă o lecție de istorie – și deloc una oarecare, ci de un ridicat nivel informativ-documentar și pedagogic, dar și o „vie” lecție de viață, a amintirii, a mărturisirii, a solidarității. Pentru cea dintâi dimensiune, ce a dat evenimentului organizat de Sucursala Ploiești a Companiei Poșta Română (reunind județele Prahova, Arges, Călărași, Dâmbovița, Ialomița și Teleorman), coordonată de directorul Mihaela Lupu, s-au dovedit deosebit de interesante intervențiile profesorului de istorie Răzvan Cristian Bîgiu – ce a venit însoțit de elevii unei clase de Filologie a Colegiului Național “Nichita Stănescu”, cărora le este diriginte și ale istoricului Codruț Constantinescu, consilier pentru afaceri europene în cadrul Instituției Prefectului Județul Prahova. Incursiunii de la Rusia Kieveană la Ucraina de azi – detaliată de cel dintâi cu o rigurozitatea și o meticulozitate demne de apreciat i s-au adăugat considerații despre războiul intrat deja în cel de-al treilea an de desfășurare, precum și despre consecințe asupra României, prezentate în cealaltă comunicare și ascultate cu același deosebit interes de cei prezenți. Rememorarea emoționantelor momente ale sosirii primilor refugiați ucraineni la Ploiești, unii în tranzit, alții alegând să rămână aici, apoi cea a eforturilor de susținere a adaptării și integrării lor făcute de doamna Aliona Metea – inspector de specialitate în cadrul Primariei Ploiești și consilier pentru integrarea refugiaților ucraineni, precum și evidențierea implicării autorităților astfel încât cei plecați din țara lor și din casele lor să-și găsească o a doua casă, realizată de către doamna Andrada Volosevici – director de cancelarie în cadrul Instituției Prefectului Județul Prahova (prezentă la eveniment alături de domnul Marian Rotariu, consilier al prefectului de Prahova, Emil Drăgănescu) au completat imaginea unui război dus nu numai pe front, ci și în spatele frontului, printr-o solidaritate și o susținere pe care românii și, la rândul lor, prahovenii le-au dovedit din prima clipă, astfel încât viața celor atât de greu încercați să poată merge mai departe. Fără îndoială însă că mărturisirea Polinei Ustymova, o adolescentă refugiată din Odesa și elevă, în prezent, la Colegiul Național „Nichita Stanescu” Ploiești, făcută într-o limbă română frumos și expresiv rostită, a ridicat și mai mult încărcătura emoțională a întregului moment. Și, invitată să moderez ceea ce s-a dovedit a fi un dialog de suflet și de simțire, dar și de speranță, mai presus de dramaticele momente rememorate cu argumentele istoriei mai îndepărtate, dar, din nefericire, și cu cele ale unui prezent dureros, nu pot să nu adaug că am fost profund impresionată de echilibrul, de luciditatea și, nu mă feresc să spun, și de înțelepciunea pe care le-a dovedit din plin în spusele sale tânăra ce mi-a dezvăluit nu numai o frumusețe a chipului, ci și una lăuntrică. Așa cum m-au impresionat tinerii liceeni prezenți și gestul profesorului lor de a-i aduce într-o bibliotecă și la o “oră” de istorie altfel decât cea din sala de curs și din cărți. De apreciat este și inițiativa Poștei Române de a pune în circulație “zece modele de cărți poștale unicat, cu imagini reale din inima războiului. Fiecare fotografie este o mărturie, un strigăt, o rană deschisă.”, după cum este evidențiat într-un mesaj dat publicității pe pagina de Facebook a instituției. Argumentând în același timp misiunea pe care și-a asumat-o corpul poștașilor de a fi parte a vieții comunităților, nu întâmplător nu sunt puține ușile la care bat doar poștașii iar dincolo de ele sunt așteptați mai ales de oameni singuri și împovărați de tot felul de suferințe, după cum, emoționată la rândul său, a spus directorul Mihaela Lupu.
Și chiar dacă este greu de privit, prin tragismul său, într-adevăr fiecare imagine surprinsă de fotografi ucraineni spune cu mult mai mult decât o mie de cuvinte. Dar istoria trebuie cunoscută așa cum a fost, dar mai ales cu nădejdea de a nu se mai repeta!
