George Marin
Când ai un debut atât de chinuit, cu atacuri ratate, cu bulevarde în apărare care au dus la un 0-4 în 4 minute și 35 de secunde, nu îți rămâne altceva de făcut decât să începi goana după adversar. Dar, cum polonezii au găsit permanent spațiile libere pe semicercul nostru – masivul pivot Kamil Syprzak a avut un rol important – băieții noștri au încercat să revină, dar au reușit să reducă ecartul la numai două goluri, după care distanța s-a mărit iarăși. S-a ajuns la scorul de 5-11. Dar, până la acest scor, portarul lor, Adam Morawski, înregistrase deja 6 parade, jumătate din totalul cu care avea să încheie meciul! În schimb, poarta noastră, care a început meciul cu Iancu perforat total timp de 6 minute cât a fost pe teren, avea să fie „acoperită” abia de la jumătatea primei părți. Vasile a reușit doar patru intervenții până la pauză. S-a încercat fără succes și un 7 contra 6, inspirația a lipsit din tabăra noastră, apărarea oaspeților părea încă ermetică, iar noi am primit gol și în superioritate numerică, astfel că polonezii s-au dus și la 8 goluri (6-14, min. 25). Dar numai 6 goluri au reprezentat avansul lor înainte de odihnă, nu 7, pentru că Dedu a marcat printr-o formidabilă aruncare liberă de la 9 metri acordată fix „pe sirenă”.
La reluare, polonezii și-au pus în practică același joc din prima parte, excelând centrul Piotr Jedraszczyk și Maciej Gebala, acesta din urmă jucând doar faza de apărare. Apărarea noastră a continuat să fie dezechilibrată fie și din simple depășiri, spațiile libere la semicercul nostru născându-se aproape de la sine. Românii au încercat o apărare mai avansată, 4+2, uneori chiar 3+3, dar scorul s-a dus la 14-21 (min. 38). În sfârșit, Grigoraș și-a dat drumul la braț, Andrei l-a secondat bine, Caba l-a blocat pe Syprzak, scurta apariție în poarta polonă a celui de-al doilea portar a fost fără succes, astfel am început cu toții să visăm. La urma urmei, de ce nu? Cu trei zile înainte, Polonia terminase doar egal cu Israel, care Israel – aveam noi să aflăm mai târziu – a fost zdrobit de Portugalia, adică tocmai de acea echipă pe care România a dominat-o copios o repriză în prima etapă a acestor calificări. Andrei a egalat la 24 (min. 49), dar două aruncări ale lui Grigoraș au nimerit bara, iar Dedu nu a putut recepționa o minge pe semicercul advers și încă o dată a început munca de recuperare a 3 goluri. Timpul a fost foarte scurt. O minge apărată de Vasile și un gol marcat de Botea cu 25 de secunde înainte de final au dus meciul la o tensiune extremă. Arbitrii cehi au fost corecți, i-au sancționat pe polonezi pentru joc pasiv la centrul terenului într-un moment în care ai noștri au jucat logicul om-la-om pe tot terenul. Dar, ce să faci în trei secunde când două îți sunt necesare ca să iei mingea de jos și să pasezi sau să arunci la poartă?
Pe lângă amărăciunea înfrângerii rămân în mintea oricui întrebarea legată de ce s-a întâmplat în prima repriză și impresia bună creată de căldura publicului buzoian, un public care a susținut echipa inclusiv cu o fanfară cu tobe și alămuri a copiilor din Buzău. Meciul s-a încheiat așa cum a început, în sunet de fanfară. Ne-am fi bucurat tare mult ca acest meci să se fi terminat „en fanfare”.
România – Polonia 27-28 (9-15)
România: Dan Vasile 10 intervenții, 1 de la „7 metri” (30%), Ionuț Iancu – Tudor Botea 8 goluri (3 din „7 metri”), Alexandru Andrei 4, Gabriel Ilie 3, Demis Grigoraș 3, Călin Dedu 3, Ionuț Nistor 2, Iosif Buzle 2, Denis Vereș 1, Robert Nagy 1, Daniel Stanciuc, Robert Militaru, Liviu Caba, Ionuț Stănescu, Constantin Mănescu. Antrenori: George Buricea, Ionuț Georgescu, Rudi Stănescu.
Eliminări: Caba 1.
