Florin Tănăsescu
Mă trezesc, beau cafeaua. La masă mai sunt patru sau cinci fix la fel de frumoși – sau urâți, depinde de opțiuni – ca mine. Până mai ieri, știam că n-am frați gemeni. Acum, aflu că da.
Atât de mult semănăm la mișcări, că nici nu-mi mai trebuie oglindă.
Eu fumez, la fel și frații mei.
Îmi spun că trebuie să mă las. Aud un cor: „Trebuie să mă las de acest obicei urât!”.
Mă-mbrac, la fel fac și ceilalți patru sau cinci. Aceleași haine, același număr la pantofi! Mă uit în șifonier, nu lipsește nicio haină.
Plec spre serviciu, urc în autobuz. Găsesc un singur loc liber, mă așez. Vecinul meu, care-i la geam, îmi face complice cu ochiul. Întorc capul, la fel alți doi din spatele meu.
Ca orice muritor, scap un oftat: „Of, iar la muncă!”.
De unde până atunci era liniște, odată cu șoferul se-aude același refren: „Of, iar la muncă!”.
Ajung la serviciu și nu mică-i mirarea când văd că sunt șef la o linie de producere pe bandă rulantă a unor profile de oameni importanți. A, că uitasem să vă spun, lucrez la o companie de IT.
Bucuros de avansare, nu pot să nu strig: „Meritele mele au fost recunoscute, în sfârșit”.
La fel și ceilalți „frați”, că doar așa suntem la serviciu: o adevărată familie… La fel și șoferul, că uitam să vă spun că se re-orientase profesional. Sau re-profilase…
Se termină ziua de serviciu, mă duc să văd un film. „O floare și doi grădinari” se numește. Mi-aduce aminte de copilărie și mai-mai să îmi dea lacrimile.
Dar nu-i timp de așa ceva. Mă văd pe mine actor. Mă re-profilasem fără să-mi dau seama.
Sau, probabil, asta a fost vocația mea, dar n-am știut eu până azi. Cine știe?
Adică, trebuie să aibă cineva știință despre transformarea mea peste noapte.
Cine e acel „cineva”?
Nu mă-ntrebați, că nu știu.
Pentru că nu mai sunt sigur dacă Religia – o frază reinventată – spune, mai nou, că la început a fost Tik Tok-ul, iar după aceea Cuvântul.
Dar hai să ne avem ca frați, toți vom fi re-profilați!
