Nicoleta Dumitrescu
Odată cu trecerea timpului, inclusiv campaniile electorale au evoluat, întâlnirile având loc atât pe teren, ca să li se ofere votanților privilegiul de a-i vedea pe candidați în carne și oase, nu doar pe afișe, cât și prin intermediul rețelelor de socializare, pe paginile de facebook putându-se afla, prin fotografii și înregistrări, zilnice, unde au fost și ce au făcut politicienii.
Numai că acest an electoral aduce ceva nou, cu totul special, în plină campanie pentru alegerile prezindențiale fiind lansat… tatuajul cu promisiuni! Cum vine asta? Adică în loc de ”Love”, steluțe, inimioare, animale și păsări stilizate etc., politicienii se arată dispuși chiar să-și tatueze, fără să precizeze unde anume, promisiunile pe care aceșia le fac românilor! Și nu este o glumă, chiar ieri unul dintre cei 14 candidați la Cotroceni ținând să risipească, în mod cu totul aparte, zvonurile legate de presupusele majorări ale TVA și ale cotei unice pe venit, informații vehiculate în spațiul public în ultima perioadă, lăsând să se înțeleagă că promisiunea de rămânere a acestor cote la valorile care sunt acum și-o poate chiar și… tatua! ”Nu se măreşte TVA. Vă spun, mă tatuez pe mână, nu se măreşte TVA! Nu va crește nicio cotă unică. Va rămâne 10% pe venit. Cum să crească în România cota unică pe venit, de la 10% la 16%, când noi avem cea mai mare impozitare a muncii la venituri mici şi medii din Europa? Ce om normal la cap ar face acest lucru?”, a răspuns liderul PSD, întrebat dacă vor crește TVA și cota unică pe venit.
Dacă ar fi, însă, să luăm în calcul toate promisiunile făcute și neonorate, de-a lungul anilor, de către politicienii care și-au văzut visul cu ochii, acela de ajunge în funcțiile pentru care au candidat, cu siguranță corpul acestora ar fi acum plin de tatuaje, de genul ”Nu se vor majora…, Nu vor scădea…, de la caz la caz! Numai că, pentru a se asigura că tatuajele cu promisiuni neonorate nu pot fi lăsate la vedere prea mult timp, cu siguranță, la consemnarea lor pe piele s-a folosit… cerneală simpatică, astfel ca, de la o campanie electorală la alta, să existe loc suficient pentru consemnarea de noi și noi promisiuni electorale! Adevărul este că politicienii români s-au dovedit a fi, în anii electorali, cei mai mari maeștri în arta promisiunilor pentru ca, ulterior, conștienți că nu le pot pune în practică, să găsească mereu țapi ispășitori, ”greaua moștenire” fiind cel mai des invocată. Și mai trist este însă faptul că duplicitatea politicienilor este la rându-i lăsată și ea moștenire, de la un mandat la altul, în condițiile în care destule au fost situațiile în care promisiunea de realizare a unui anumit obiectiv a fost făcută chiar și cu… demisia pe masă, angajament verbal care, cu timpul, a fost uitat.
Cert este că nici anul acesta nu face excepție în lansarea de promisiuni care, din start, nu pot fi onorate de către cei care le avansează, iar dovadă în acest sens este lejeritatea cu care, unii dintre ei, readuc în discuție proiecte vechi, ca și cum ar fi unele noi, abia scrise, în momente unice de inspirație.
De ce se întâmplă lucrul acesta? Din cauza faptului că a minți frumos pare că a devenit ceva obișnuit pentru politicieni, indiferent de context sau de garanțiile care sunt aduse, pentru a face promisiunile cât mai credibile!
