George Marin
Cam ce credeți dumneavoastră că zice cordul când, în deplasare fiind, în sfârșit ajungi la un televizor și, după binețele și îndelungile cuvinte protocolare de rigoare, dai cu nasul de imagine și vezi un tip în echipament roșu care se strecoară pe după Huja și trage în bara porții lui Zima? Ce să zică atunci cordul? Cere să se așeze și un pahar cu apă! Pe ecran se derulează înregistrarea fazei. Clar! „Măldă” și-a făcut lecțiile. Se revine la transmisiunea în direct. Colțul de sus al ecranului, pe care nu îl văzusem inițial cu ochii furați de faza sibianului, potolește orice palpitație. Arată 2-0 pentru Petrolul. Mihnea Rădulescu face 3-0 după o gafă sibiană speculată de Tudorie și transformată în gol de tânărul petrolist. Mă uit la paharul de apă reumplut și parcă l-aș dori cu un strop de vin pentru a celebra golul, bucuria lui Mihnea și mica satisfacție generată de faptul că, în „radiografia lupului” de după meciul contra FCSB, i-am prezis lui Mihnea că va marca în următorul meci. În acesta, contra Sibiului . A făcut-o nu o dată, ci de două ori, după cum aveam să mă lămuresc la pauză, cercetând site-urile de sport. Mare bucurie pentru toată lumea! Mai ales că mai rar am văzut petrolist să marcheze de două ori într-un meci, iar de condus cu 3-0 la pauză…
Meciul a curs bine și după pauză, în ciuda golului primit și în ciuda insistențelor echipei vizitatoare. Am văzut la lucru și noutățile Bempah- relativ nou, el nefiind la prima apariție- și Moussaki. Golul lui Gicu Grozav a pus lucrurile la punct. Bine venit acest gol pentru că Sibiul nu a arătat nicicum a echipă resemnată, dar asta a deschis petroliștilor anumite posibilități. Am așteptat miezul nopții pentru redifuzarea întregului meci, cu riscul ca dimineața să întârzii întoarcerea la Ploiești. Noaptea, nu ca hoții, nu ca Ordonanța 13, ci cu sonorul tăiat, ca pe vremea de demult când la TVR mai comenta uneori cel mai soporific comentator auzit vreodată- Ovidiu Ioanițoaia. Dacă nu l-ați auzit pe Ioanițoaia comentând, trebuie să știți că, în ceea ce privește debitul verbal, era exact opusul lui Ilie Dobre, acesta din urmă fiind cunoscut și înainte și după 1990. În fine, fără sunet mă pot concentra mai bine. Le văd și pe cele bune, dar văd și câteva rele. Desigur că azi, la antrenamentul pentru meciul de la Arad, se discută și acestea. Am urmărit liniștit cum putea fi 2-0 pentru sibieni în minutul 3 (!), dar nu am putut să nu tresar la 2-0 pentru Petrolul în minutul 11, văzând frumusețea execuției lui Mihnea Rădulescu la golul cu numărul 2.
A doua zi, sâmbătă, am constatat că mulți au început să aibă ochi pentru Mihnea Rădulescu. Adevărat este că, anul trecut, Mihnea a stat un pic în umbra lui Musi pentru poziția de „under”. De aceea, împrumutul la Buzău nu numai că i-a priit, dar acolo și-a creat statutul de vioara întâi, el fiind responsabil cu executarea a tot ceea ce înseamnă fază fixă. Ca să nu mai vorbim despre golurile marcate, ori create. Cu alte cuvinte, nu juca doar pentru faptul că îndeplinea condiția de vârstă. Același lucru se întâmplă și acum, la Petrolul.
Se pare că am avut o intuiție bună în materialul despre tânărul Rădulescu publicat săptămâna trecută. Sper ca aceeași bună intuiție să se adeverească și când spun că Mihnea Rădulescu va avea o carieră fructuoasă. Cu condiția să se pregătească păstrând aceeași seriozitate și plăcere, dar și să își mențină echilibrul într-o tinerețe plină de chemări.
