Phoenix-ul nostru cel de toate zilele
George Marin
Nașterea s-a petrecut în anul de grație 1924, un an care se dorește a fi un reper, dar care este doar un punct atemporal în drumul către nesfârșitul viitor. Viața a fost ca toate viețile. Cu bune- încununarea cu laurii supremi și cu rele -alunecarea către o ucidere lentă, decisă de un regim politic dornic de a semăna negură în loc de a face să strălucească soarele pe care îl afișa în stemă. Din fericire, fermecata pasăre care învie din propria cenușă nu s-a lăsat învinsă, ci a renăscut iarăși în alt loc, acolo unde se află și acum.
Nici în acest nou loc viața nu s-a dovedit a fi mai ușoară, în ciuda laurilor purtați din nou pe frunte, în trei rânduri, și trofeului ridicat în memoria celui care s-a sacrificat chiar în timpul luptei și care a avut un loc păstrat în fotograma de final. După clipele de glorie au urmat momente de suferință. Bucuria supremă a mai scânteiat o dată, răscolind întreaga cetate într-o imensă sărbătoare a celui ce nu mai credea în victorie, poporul întreg adunat încă de la porțile cetății ducând triumfal alai al celor întorși acasă cu scut și cu trofeu.
Bucuriile nu sunt hărăzite a ține mult. Contopirea cu sora vitregă nu a fost binecuvântată de zei să fie într-o zodie fericită. Chemarea unor trimiși ai sorții din popor către popor a fost scânteia care a aprins cenușa unei noi renașteri, spre o nouă bucurie a triumfului.
Spre a nu ne fi bucuria netulburată, viața a plecat din nou către alte zări. Dar, mulți dintre cei care au făurit strălucirea altor vremuri au reîncălzit cenușa și pasărea a renăscut.
Nu sunt pomenite nume, nu sunt pomeniți ani pentru că totul se petrece desfăcând băierile timpului și lăsându-l să zboare către infinit Dar, cei care cunosc istoria, cei care au făurit istoria, cei care au trăit istoria recunosc fără dificultate că povestim despre ceea ce întreaga cetate poartă în suflet, această pasăre Phoenix renăscută nu o dată, ci de atâtea ori din propria cenușă purtând legenda în realitate și care, în telurica noastră lume, poartă numele Petrolul.
Iar de va fi ca zeii să decidă ca povestea din cetate să mai urmeze o dată legenda, trecând pasărea în cenușă, am convingerea că legenda va fi respectată pe de-a-ntregul și pasărea va renaște pentru că are alături întregul popor al cetății. Care popor poartă în suflet dorința ca pasărea să nu moară, să ne hrănească zi de zi cu lupta ei pentru viață și să-și ducă legenda ei în veci.
FC Petrolul – Vitesse Arnhem 1-1 (1-0)
Marcatori: Jyry (36)/Buttner (90+1).
Petrolul: Zima – Ricardhinho, Papp, Huja, Țicu (1 Dumitriu) – Keita, Jyry – Bempah, Hanca, Grozav – Tudorie. Din minutul 46 au intrat: Eșanu – D. Radu, Jahic, Stănică, Tolea – Mateiu, Keita – Bratu, Irobiso, Bempah – Mousaki.
Pe parcursul părții secunde au mai jucat: Bălbărău – Victor Stancovici, Paraschiv, Ilie, Bucur,
Pătrașcu, Rareș Manolache. Antrenori: Mehmet Topal, Florin Stângă.
Vitesse: Bramel – Egbring, van Zwam, Steffen, Buttner – Tsingaras, Cornelisse, van Duivenbooden, Jonathans – Gudelj, Macheras. Au mai jucat: van Sas – Postma, Baker, van der Heijden, Buttner, de Regt, Hoogewerf, Visser, van Beijnen, Kreekel. Antrenor: John van den Brom.
Au arbitrat: Andrei Moroiță – Valentin Dumitru și Petruța Iugulescu. Rezervă: Mihai Pandelea.
