Florin Tănăsescu
De pe vremea când eram soldat neisprăvit n-am mai trăit aşa întâmplare! Adică, vedeţi dumneavoastră, la cinci fix suna deşteptarea şi săream ca ars din pat.
Ieri, ce să vezi? Adică ce-am auzit?
Tot cam pe la aceeaşi oră, a sunat alarma! Da’ nu cum face aia de la telefon: „La muncă, putoare, nu la-ntins mâna!”.
Da’ şi eu, prostul companiei, recunosc!
Ciufulit, scot capul pe geam. O caravană trecea. Urlau câinii, dar nu şi oamenii. Fugeau şobolanii, dar nu şi candidaţii.
Un plisc duios mi-a zis: „Drăguţă, opreşte păsările călătoare din zborul lor!”.
Eu, şmecher, nevoie mare: „Păi, ele pleacă într-o lume mai brici!”.
Iar între noi fie vorba, pentru mine, „brici” înseamnă ideal, nemaipomenit şi aşa mai departe!
Un alt glas şi mai suav (cred că m-a bunghit că-s cam bleg) mi-a ordonat: „Vino, frumosule, să-ţi explic cum stă treaba!”.
Puteam să rezist unui aşa compliment: „frumosule”? Şi m-am dus, n-aş mai fi făcut-o!
Şi-am auzit motivarea beton oferită de băieţii din caravană: „Mă, cască şi urechile-alea cam blegi. Şi află că din decembrie se schimbă macaroana în ţară!”.
Nedumerit, dădui să lansez o întrebare, dar mi-a retezat-o un al treilea: „La iarnă, marea va avea temperatura constantă de 27 de grade Celsius. La umbră! Deci, nu-i păcat să-şi mai ia zborul cineva de pe plaiul mioritic? Păsările călătoare, de exemplu!”.
Am zis că e, dar nu ştiu ce rol am eu, biet figurant, în „Zbor deasupra unui cuib de cuci”.
„Le opreşti, mă! Le dai amendă, dacă refuză. Acum, decolează şi stai în văzduh, să le tai calea!”, mi-au zis toţi trei într-un glas. Sau interes…
Aşa făcui. Că eu stau la etajul cinci, dar am avansat. Stau pe acoperiş şi opresc mierlele să zboare.
Uneia i-am întocmit chiar proces verbal pentru comiterea infracţiunii de zbor neautorizat şi l-am înaintat organelor abilitate.
„Poliţiei!, veţi zice, iar eu vă spun că nu. Comisiei juridice a viitoarei Camere a Deputaţilor! Că aşa a zis nenea ăla care mi-a zis că-s frumos, bengos şi alte chestii din astea care mă fac frate cu Făt-Frumos. Că va ajunge om mare prin odaia aia. Şi-l cred, la cum fug şobolanii, la cum se-ascund până şi târâtoarele de scârbă.
D-aia vă zic: Nu veniţi şi voi sus, pe acoperiş? Sau măcar urcaţi fiecare dintre voi, cu drept de vot, pe case, pe stâlpi, prin pruni…
Şi opriţi din zbor toate păsările călătoare care au chef de ducă. Numai aşa, împreună, putem avea o iarnă brici.
Şi apa mării cu temperatura constantă de 27 de grade. La umbră!
Ce mai contează că ţara va fi tot în beznă, condusă de licurici?
