Florin Tănăsescu
Vă spun cinstit: aveam cazier curat până mai zilele trecute. Eram beneficiarul unei duble reabilitări: de drept şi judecătorească. Fiindcă fusesem condamnat pentru că dădusem foc la trei cozi de la tot atâtea pisici și ciordisem ceva brichete.
Un bloc întreg, adică locatarii lui, îşi scoteau pălăria când mă vedeau. Şi exclamau: „Ce om respectabil. Jos pălăria!”.
În weekendul trecut, când am fost pe „la ţară”, de unde mă trag, primarul a tras de mine să-i fac onoarea de a-i trece pragul. Secretara mi-a adus o cafea brici. Plus că mi-a dat şi ceva „la pachet”, pentru acasă. Nu de alta, dar îi promisesem edilului că votez candidatul lui favorit.
La ieşirea din primărie, locuitorii m-au aplaudat şi-au scandat: „Respect, fiul satului, că ne reprezinţi cu cinste la oraş!”.
În fine, toate-au fost la vremea lor ceva adevărat. Până la începutul săptămânii. Fiindcă de luni a început deranjul.
Că m-a întrebat preşedintele de scară cu cine votez. Nu înainte de a-mi spune cine-i simpatia lui.
„Aaaaaa, păi este şi a mea!”. Asta i-am zis.
N-am avut de lucru şi am coborât să văd câte grade sunt la nivelul gropilor din asfalt. Dau nas în nas cu doamna preşedintă de la blocul vecin. Otrava pământului nu s-a putut abţine: „Votezi ca mine, nu ca ăla de la tine din bloc, aşa-i?”.
I-am ciripit otravei pământului: „Sărrr-mâna! Evident că da!”.
Eram mândru de mine, ce mai tura-vura. Că împăcasem şi capra, şi varza.
Numai că marţi – adică ieri – intru-n magazinul de la colţ să iau… Nici eu nu mai ştiu ce! Vânzătoarea, care-i sora președintelui de scară de la mine, şi ştie tot ce mişcă-n zonă, începe să urle, apucata: „Pe cine votezi, mă? P-ăla de i-ai zis lu’ frate-miu sau pe cine ai trombonit-o p-aia de la blocul de vizavi?”.
Să mor instantaneu, zău.
Ajung acasă.
„Ţârrrrrr”, telefonul fix. Că eu sunt mai de modă veche şi mai de la ţară, cum v-am zis.
N-am avut treabă şi răspund. O porumbiţă ciripeşte: „Facem un sondaj electoral. Pe cine preferaţi preşedinte?”.
Iar eu, ca prostul, i-am zis. Şi ea, ca deşteapta mi-a susurat: „Convorbirea noastră a fost înregistrată”.
Să mor, nu alta.
Zbang, primesc un mesaj de la primarul din comună. Scria ceva de genul: „Deci aşa, ai? Nu eşti în asentimentul meu. Dacă te mai prind p-aici, pun poliţia locală pe tine!”.
Şi uite aşa s-a dus vorba în tot oraşul. Că erau afişe cu mine, pe care scria: „Ăsta-i bandit. Escrocul o scaldă cu cine votează”.
D-aia, mai nou, ies să-mi cumpăr ţigări cu fesul tras peste ochi, iar deasupra lui, gluga.
Să nu mă recunoască lumea. Să nu strige după mine: „Banditule, duci ţara de râpă cu votul tău!”.
Nu vă supăraţi, n-aveţi de împrumut o cagulă, d-aia, cum au mascaţii? Ochelari fumurii am eu.
Că la poliţie mi-e frică să mă duc.
Deh, bandit!
