Această dumnezeiască zămislire a binevestit-o dumnezeiescul Arhistrateg Gavriil către prorocul și sfințitul Zaharia, zicându-i: „Ascultată a fost rugăciunea ta”. Așa că din aceasta s-a cunoscut mai înainte dumnezeiasca și fecioreasca naștere a Preacuratei Născătoarei de Dumnezeu, adică pentru minunea, dar și a bătrâneților și a sterpiciunii Elisabetei. Când Domnul și Dumnezeul nostru, unic Fiu și Cuvânt al Tatălui, se pregătea să se pogoare din înaltul Cerului pentru a fi zămislit în chip feciorelnic în sânul Preacuratei Sfinte Maica Domnului, voi să întărească și să vestească această minune între minuni printr-una care săîi semene fără a fi precum el. De asemenea, pentru ca întru toate Sfântul Ioan Botezătorul să fie înaintemergătorul lui Hristos, cu șase luni înainte ca Arhanghelul Gavriil să se arate Maicii Domnului, acesta din urmă se arătă Marelui Prooroc Zaharia, în momentul în care intrăîn templul Domnului ca să tămâieze și să se roage pentru popor. Văzându-l, Zaharia fu cuprins de spaimă, dar Îngerul îl liniști spunându-i : „Nu-ți fie teamă, Zaharie, rugile tale au fost ascultate, și femeia ta Elisabeta îți va dărui un fiu pe care îl vei numi Ioan. Vei avea multă bucurie și veselie, și mulți se vor bucura de nașterea lui. Căci el va fi mare în fața Domnului și se va umple de Duhul Sfânt încă din sânul mamei sale” (Luca 1, 13-15). Dar Zaharia era bătrân și la fel și femeia lui. De aceea el se îndoi pentru o clipă de adevărul cuvintelor Îngerului cum că acolo unde Dumnezeu voiește, rânduiala firii se biruiește. De aceea Gavriil îl înștiință că – pentru necredința lui, dar și ca să învețe să se folosească de graiul său numai pentru a-l preamări pe Domnul – el va rămâne în muțenie până ce se va naște pruncul.
