Sfanta Cuvioasa Eufrosina a trăit în Alexandria în vremea împăratului Teodosie cel Mic (sec V). Ea a fost rodul stăruinței în rugăciune către Dumnezeu a părinților ei, care i-a binecuvântat cu nașterea de prunci după o vreme îndelungată. La vârsta de 12 ani, Eufrosina a devenit orfană de mamă, rămânând sub ocrotirea tatălui său, Pafnutie. Împlinind vârsta de 18 ani și nevrând să se căsătorească, Eufrosina a părăsit în taină casa părintească și, îmbrăcând haine bărbătești, a intrat într-o mănăstire de monahi. Starețul a primit-o, punând-o sub ascultarea părintelui Agapit.
Până la sfârșitul vieții sale – vreme de 38 ani -, Sfânta Eufrosina avea să trăiască în aceast așezâmânt monahal, dobândind o viață duhovnicească îmbunătățită, fără să știe cineva faptul că este femeie. Dumnezeu a rânduit în chip minunat ca tatăl sfintei, Pafnutie, să vină în această mănăstire pentru a primi sfaturi duhovnicești, în vremea când aceasta se apropia de obștescul sfârșit. Starețul i-a îndrumat pașii tocmai către cuvioasa, care, în tot acest timp, fusese cunoscută ca monahul Smaragd. Recunoscându-și tatăl, care i-a împărtășit acesteia durerea pentru fiica pierdută în urmă cu atâta timp, cuvioasa l-a îndemnat să nu deznădăjduiască, pentru că își va vedea din nou fiica. Sfânta Eufrosina i-a spus atunci tatălui său să revină în mănăstire peste trei zile.
Când Pafnutie a venit din nou, Sfânta Eufrosina se afla pe patul de moarte. Atunci, sfânta i-a mărturisit lui Pafnutie că este fiica sa. Pafnutie a fost marcat atât de profund de această întâmplare minunată încât, după moartea fiicei sale, a hotărât să îmbrace el însuși haina monahală, trăind în această mănăstire până la sfârșitul vieții.
