Sfantul Eumenie a viețuit in secolul al VI lea. Și-a împărțit averea săracilor și s-a călugărit.
Atât de mult s-a umplut de harul Duhului Sfânt încât a strălucit cu o lumina care nu putea fi ascunsă. Era asemeni versetului “Nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă” (Matei V, 14). Datorită vietțuirii sale a fost ales episcopul Gortinei. Propovăduiește Evanghelia la Roma și în Tebaida Egiptului. Sfântul Eumenie a fost tatăl sărmanilor, bogăția nevoiașilor, mângâierea întristaților, vindecătorul bolnavilor și făcător de minuni – în Tebaida, la o vreme de mare secetă a adus ploaie prin rugăciune; a îmblânzit un șarpe veninos, a scos afară demoni, a vindecat mulțime de bolnavi.
A trecut la cele veșnice în Tebaida. Moaștele sale au ajuns în Grecia, la Raxos, locul său de naștere.
