George Marin
Am amânat cu câteva etape momentul în care „under”-ul Petrolului, oricare ar fi fost acela, să fie supus radiografiei noastre. S-a întâmplat ca Mihnea Rădulescu să fie cel trimis pe teren din primul minut în partida pe care Petrolul a susținut-o contra FCSB, la București, pe stadionul Steaua (Ghencea).
Devenit obișnuit al prezenței în primul „11” petrolist, Rădulescu dovedește, pe zi ce trece, o creștere în maturitate fotbalistică, reflecție a experienței pe care încearcă să și-o îmbogățească în fiecare joc. Un prilej mai nimerit nici că se putea găsi sâmbăta trecută, el aflându-se față în față cu foarte experimentatul apărător stânga al bucureștenilor Risto Radunović. Deloc impresionat de faima muntenegreanului, Rădulescu a avut destule contre cu acesta, fiecare căpătându-se cu câte un avertisment pentru faulturile comise unul asupra celuilalt. Nu trebuie înțeles că respectivii au avut doar contre fizice, deși faptul că Rădulescu s-a ales cu nasul spart ar putea lăsa să se înțeleagă așa ceva. Radunović a părut foarte iritat că ploieșteanul i-a „ciupit” mingea de două ori în aceeași fază și i-a aplicat un cot în figură tânărului nostru petrolist (min. 27). Oricum, toată acea bandă a terenului a avut o trăire foarte intensă, muntenegreanul fiind cunoscut cu apetențe ofensive. Acestea au fost bine blocate de Rădulescu, el dovedindu-se un bun ajutor pentru Hanca (apărătorul dreapta petrolist în prima parte) sau pentru Denis Radu (cel de după pauză). Rădulescu a ajuns și în poziție defensivă centrală, blocând o situație în care Băluță ar fi avut câmp deschis (min. 20). Desigur, această prezență și în apărare a făcut parte din planul inițial, Rădulescu dovedindu-se un adevărat piston pe toată lungimea terenului, între zona defensivă și cea ofensivă. În special cu Radu a colaborat bine, fiind transpuse pe teren unele mișcări tactice, dintre care mai des s-a efectuat intrarea lui Rădulescu către zona centrală pentru eliberarea lui Radu în latura dreaptă (min. 52, 77, 83, cu șutul lui Radu, peste poartă), acestea trei situații fiind cele care au cel mai aproape o finalitate fericită. Toate acestea însemnă că planul tactic discutat în pregătirea meciului a fost respectat, lucru absolut necesar pentru orice jucător, tânăr sau experimentat, pentru a progresa și pentru a acționa pentru succesul echipei.
Tot în domeniul ofensiv trebuie menționat că Rădulescu nu a ajuns în careu doar pentru a fi acolo. S-a bătut pentru baloane. Însă, ori i s-a „suflat” balonul, prins în cleștele a doi adversari, cu spatele către poarta adversă (min. 54), ori Dawa a fost mult mai puternic (suspiciune de henț la camerunez!) reușind respingerea (min. 69). Mai mult, Rădulescu a încercat să își manifeste și calitatea de pasator decisiv, dar pasa pentru Jyry a fost interceptată (min. 63), ori lobul pentru Radu -să fi fost aceasta cea mai bună soluție de pasare? – a fost stopat din drumul său (min. 77).
În plan ofensiv, acestea nu au fost singurele realizări. Dacă în prima parte s-a mai întâmplat ca Tudose să-l sară din schemă pe Rădulescu preferând o pasă către singurul coechipier din stânga în loc de libera zonă din partea opusă (min. 34), după pauză lucrurile au stat altfel. Rădulescu a fost un pion important în ansamblul echipei care căuta golul egalizator după ce bucureștenii rămăseseră în zece oameni încă din minutul 30, chiar dacă spațiile nu au mai fost atât de generoase încât să își poată pune în valoare viteza, una moștenită de la tatăl său, Marius, un bun apărător stânga la vremea când juca pentru Prahova sau Astra.
Analizând cifrele, se poate observa consistența în joc, chiar dacă numărul redus de pase ar putea să păcălească la o privire fugară. Acesta este consistent compensat la alte capitole importante, bine reprezentate pentru un joc în deplasare, pe terenul deținătoarei titlului de campioană. Cu o prezență foarte activă în cele 83 de minute jucate, Mihnea Rădulescu a dovedit că alegerea sa ca titular pentru poziția de „under” în echipa Petrolului este justificată și meritată.
Am lăsat la urmă efectul îndrăznelii pozitive pe care o manifestă tânărul Rădulescu. Văduvit de un gol din cauza lipsei prezenței de spirit de care a dat dovadă Tudose în meciul cu Farul – și-a spălat păcatul la București – Mihnea Rădulescu a trecut peste amărăciunea golului nevalidat atunci și a încercat iarăși poarta prin aproape consacrata pătrundere în viteză spre centru urmată de șut. Cele două tentative din finalul primei părți (min.45 , 45+1) nu și-au atins ținta, astfel că tatuajul de pe mână, cu chipul tatălui său, a rămas nesărutat de această dată. Dar, cum întotdeauna există o „data viitoare”, o așteptăm cât de curând!
