Securitatea comunistă a deschis, în perioada 1980-1989, aproximativ 250.000 de dosare de urmărire, dintre care 70.000 aveau ca obiect cetăţeni străini, dar şi 15.000 de fugari arestaţi în timpul tentativelor de trecere a frontierei. Potrivit unui comunicat difuzat ieri de CNSAS și preluat de Agerpres, ca orice regim politic totalitar, nici comunismul din România nu avea prea mare încredere în loialitatea şi sprijinul total din partea cetăţenilor.
Misiunea de bază a Securităţii era supravegherea populaţiei, în vederea identificării şi lichidării oricăror acţiuni de contestare a sistemului comunist.
«Din păcate, este imposibil de stabilit un număr clar al românilor urmăriţi de Securitate. Unele dosare au fost distruse, ori au dispărut în decembrie 1989. Mulţi erau urmăriţi la comun în dosare de obiectiv (ale instituţiilor sau unităţilor economice în care lucrau), dosare de comună, dosare de problemă (Problema Evaziune, Problema Legionară, Problema Culte-Secte, Problema Artă-Cultură etc). Alţii erau urmăriţi în dosare de grup (în care doar cel perceput de securişti ca lider este menţionat titular), ori ca rude/legături în dosarul altei persoane. Mulţi dintre cei arestaţi, în timp ce încercau să treacă fraudulos frontiera, nu au un dosar de urmărire, aceasta fiind în epocă o infracţiune de drept comun (dar având ca motiv politica autorităţilor comuniste de a limita drastic plecările în străinătate)», susţine CNSAS.
De asemenea, cei stabiliţi legal ori rămaşi ilegal în străinătate au fost, anterior plecării, verificaţi în cadrul dosarelor de paşapoarte. Mai trebuie spus că numeroşi cetăţeni români au avut chiar două sau mai multe dosare de urmărire deschise în perioade diferite. Pentru unele persoane urmărite în anii ‹80, acţiunile au fost începute anterior acestei perioade. CNSAS oferă şi câteva date statistice despre activitatea de urmărire a populaţiei derulată de Securitate. «Chiar şi aşa, trunchiate, cifrele aflate în baza de date a Securităţii pot oferi o privire de ansamblu asupra dimensiunilor fenomenului.
Astfel, în decada 1980-1989, au fost deschise 250.000 de dosare de urmărire; 45.000 doar în anul 1989. Din acestea, 70.000 aveau ca obiect cetăţeni străini. Lor li se adaugă peste 15.000 de fugari arestaţi în timpul tentativelor de trecere a frontierei şi 350.000 de cetăţeni români stabiliţi (legal sau ilegal) în exterior», spune Consiliul.
Situaţia dosarelor deschise, în funcţie de domeniile sau problemele de acţiune: • 93.000 pe linie de informaţii interne (Direcţia I şi Serviciul I al unităţilor judeţene şi al Securităţii Municipiului Bucureşti); • 42.000 pe linie de contrainformaţii în domeniul economic (Direcţia II şi Serviciul II al unităţilor judeţene şi al Securităţii Municipiului Bucureşti); • 40.600 pe linie de contraspionaj (Direcţia III şi Serviciul III al unităţilor judeţene şi al Securităţii Municipiului Bucureşti); • 1.900 pe line de comerţ – protocol şi alte 1.500 în domeniul comerţului exterior; • 13.000 pe linie de contrainformaţii militare (Direcţia IV); • 7.300 pe linie de antiterorism (majoritatea ale unor cetăţeni din ţări musulmane).
Peste 26.000 au fost dosare de verificare informativă, 130.000 au fost dosare de supraveghere informativă, iar peste 50.000 D.U.I. – dosare de urmărire informativă, forma cea mai complexă a urmăririi, care, pe lângă dirijarea reţelei informative, mai putea cuprinde interceptarea corespondenţei şi convorbirilor telefonice, filaj etc.
«În mod interesant, doar vreo 80.000 din aceste dosare au fost închise prin luarea unor măsuri care şi-au atins scopul (atenţionări, avertizări, arestări etc). În 30.000 de cazuri materialul referitor la cel urmărit a fost considerat de securişti de mică importanţă (în principal era vorba de nemulţumiri personale legate de situaţii de la locul de muncă, referitoare la aprovizionarea cu alimente etc). Peste 10.000 de dosare au fost închise pentru că informaţiile, pe baza cărora fuseseră deschise, nu s-au confirmat. Alte dosare au fost închise în urma părăsirii ţării de către cei urmăriţi. În peste 6.000 de cazuri, materialele obţinute în timpul urmăririi au fost folosite de securişti pentru recrutarea titularului», adaugă CNSAS.
