Luiza Rădulescu Pintilie
M-a invitat destinul la cafea
Tandru șoptindu-mi în clipe de visare
Și dăruindu-mi dintr-o norocoasă stea
Promise taine ascunse în zațul negru al licorii amare.
M-a invitat destinul la cafea
Galant prinzându-și floarea fericirii la rever
Cu azurii petale din regală catifea
Și arome stinse în al ceștii din porțean frumos mister.
M-a invitat destinul la cafea
Duios citindu-mi parcă dintr-un poem al dimineții
Ghicind în semne vechi de când e lumea
Din ce se-ntruchipează, dulce-amar, rostul și frumusețea fiecărei clipe a vieții.
M-a invitat destinul la cafea
Îngenunchind galant, curtenitor,
Și deschizând, ispititor, în calea mea,
Din ceainicul de-argint al amintirilor,
Visate drumuri către viitor
Și nostalgii venite de cândva
Tandru șoptindu-mi apoi în clipa de visare
Promise taine ascunse în zațul negru al licorii amare.
***
M-a invitat destinul la cafea.
(7 august 2024)
