Giorgiana Radu-Avramescu
Bun găsit, dragul meu! Ar trebui să te caut mai târziu, după o zi în care m-am hrănit cu prea multă cafea, apă și bucuria dialogului cu oameni. Greșesc, am mâncat un măr din livadă, cules de lângă pomul care-ți ține umbră. L-am gustat alături de tine, cu gândul și amintirea la cât adorai acest fruct. Am zâmbit când mi-am amintit cum te mustram când găseam cotoarele rămase din miezul nopții, pe masă, pe noptieră, când te înfruptai cu mere. Pentru că da, le mâncai în zori, în miezul zilei, în miezul nopții. Atât de mult îți plăceau!
Îți scriu acum, când îmi așez gândurile. Un grup de 40 de oameni a vizitat astăzi „Colecția Muzeul Pietrei”. O mare de oameni intrând pe porțile din piatră, replică a celor maramușene, din lemn, și, din mulțimea aceea, o voce, care m-a întâmpinat brusc spunându-mi „dați-mi voie, vă rog, să vă strâng mâna”, apoi a început a plânge. Mi-am reținut plânsul, cum rar mi se întâmplă. Apoi, când emoția s-a estompat, ca un copil care după plânsetul zbuciumat își găsește liniștea, la pieptul mamei, am aflat răspunsul acelei reacții. Doamna, medic de profesie, e un cititor fidel al scrisorilor mele. „Mi-ați umplut nopțile cu scrisul, cu scrisorile dumneavoastră. Am fost solidară cu toate trăirile de după plecarea poetului. Cunosc boala, cunosc suferința îndeaproape, dar acum o înțeleg mai mult. Soțul meu s-a stins în urmă cu un an, iar acum înțeleg totul mult mai bine. Nu știam că ajung astăzi, aici. Știam că e vorba de o excursie în zonă. Atât!”. Mi-a șoptit apoi că e chiar ziua ei de naștere. Și că vizita aceasta e un dar nesperat. La plecare, mi-a promis că va veni altădată, singură. Să dialogăm pe îndelete.
Știi, dragul meu, de multe ori m-am gândit că scrisorile mele au și un soi de egoism. Parcurgând epistolele din primul an de după plecarea ta, mai ales, am constatat că poate nu aveam dreptul să-i împovărez pe cei care mă citesc, cu trăirile mele apăsătoare. Dar, iată, se întâmplă, și s-a întâmplat de multe ori, ca aceia care m-au citit să nu considere așa. Fiecare cititor a devenit astfel confidentul meu pentru durerea pe care am traversat-o. Căci, fără scris, ce-aș fi fost? Cum m-aș fi tratat de singurătate, de durere și de întunericul pe care nu-l întrevedeam a se lumina vreodată? Ei, cititorii, m-au ajutat, fără să știe poate, să înving obscurul. De aceea îi prețuiesc și mai mult și le mulțumesc că mi-au fost alături!
Și rodul strădaniei mele, în menținerea locului acesta, și al amintirii tale, se întrevede nu doar prin scrisul meu, ci și prin alte activități care s-au întâmplat și se petrec aici. De pildă, astăzi, o echipă a postului TV Travel Mix Channel a filmat o emisiune-reportaj, care se va difuza în luna septembrie. Alina Dima m-a căutat zilele trecute, pentru a stabili o întâlnire, iar ziua de sâmbătă aproape că a petrecut-o în totalitate, la Sângeru, împreună cu colegul ei Cătălin. Au fost impresionați de ceea ce-au văzut, ce-au găsit, ce-au simțit. Aceste întâmplări îmi sunt recompensa pentru tot greul pe care-l port, și pe care-l redau doar parțial, în scrisul meu către tine. Dar, nimic nu e în zadar! E o lecție pe care mi-o predau singură zilnic și pe care alți semeni mi-o insuflă.
După o zi pe care nu mi-am însușit-o cu totul, îți mai spun că evenimentul din 14 august începe să se așeze. Zilele următoare va fi gata și afișul. Vor lua cuvântul: Marina Almășan, Eveline Păuna, Octavian Știreanu, jurnalistul Ionel Stoica, în premieră la Muzeul Pietrei, un om cu care ai colaborat demult și care-ți poartă frumos amintirea, academicianul Valeriu Matei și Ionuț Vulpescu, fost ministru al Culturii. Adrian Fetecău, împreună cu doi colegi din Grupul Vouă, va susține un recital pe versurile tale, iar Alexandru Tomescu va întregi evenimentul dedicat ție, cu un regal muzical, la celebra vioară Stradivarius.
E tot ce pot să fac, în luna august, alături de alți oameni care nu te-au uitat! Și alte câteva pot, încerc, singură, în restul timpului, pentru ca tu să fii, să rămâi, dincolo de granițele timpului. E mult, e puțin? Aproape că nici nu contează. E atât cât pot! Când n-o să mai pot, probabil că n-am să mai fiu. Nici cea de ieri, nici cea de azi! Voi fi lângă tine, poate!
Pe curând, dragul meu!
Cu nesfârșită iubire, eu
