Sfântul Fanurie s-a născut în insula Rodos din Grecia, însă nu se cunoaște data nașterii sale. A avut doisprezece frați, iar el a fost cel mai mare. După moartea tatălui său, mama sa ajunge să cânte și să joace prin diverse locuri. Începe să ducă o viață păcătoasă. Când Fanurie descoperă acest lucru, decide să fugă în pustiu. Primește botezul și revine după un timp în orașul său natal. Află că mama sa a murit în momentul în care a fost descoperită de el într-un local și că frații săi s-au răspândit prin lume.
Revine în pustie și duce o viață aspră, mâncând o dată la trei zile. Prin rugăciune a adus tămăduire surzilor, orbilor, botezându-i și învățându-i dreapta credință. Cu toate că săvârșise atâtea minuni, este nevoit să plece din cetate, din cauza răutății oamenilor. Aceștia spuneau că minunile săvârșite de el nu sunt făcute cu ajutorul lui Dumnezeu, ci al demonilor. Se pare că ajunge în Egipt, unde o readuce la viață pe fiica regelui. În urma acesti minuni, împăratul și slujitorii săi au primit botezul.
După o vreme, vrăjitorii din Egipt s-au ridicat împotriva lui Fanurie și astfel sfântul a fost supus la multe chinuri: i s-au tăiat mâinile și degetele de la picioare, urechile, i s-au smuls dinții, a fost bătut cu pietre iar în cele din urmă i s-a tăiat capul.
Moaștele Sfântului Fanurie au fost descoperite de câtiva păstori, în jurul anului 1500, într-o peșteră. Alături de moaștele sale, au găsit și o piele de animal pe care era scrisă viața Sfântului Fanurie.
Există obiceiul ca în ziua cinstirii Sfântului Fanurie să se împartă turte săracilor, amintind de turtele Sfântului prin care acesta făcea milostenie pentru iertarea sufletului mamei sale. Numele Fanurie se traduce, din limba greacă, prin „cel ce arata” și din acest motiv este considerat a fi protectorul celor care au pierdut lucruri și persoana care îți descoperă calea de urmat în vreme de îndoială.
