Sfânta Hristina s-a născut în cetatea Tir și a trăit în timpul împăratului Septimiu Sever (193-211). A fost fiica lui Urban, reprezentantul imperial al acestei cetăți.
Când a ajuns la vârsta de doisprezece ani, Sfânta Hristina a fost închisă de tatăl ei într-un turn. Acesta dorea să o ferească de ochii mulțimii pentru că era foarte frumoasă. Planul tatălui era să o țină pe fiica lui în acel turn până avea să împlinească vârsta deplină a majoratului. Nemulțumită de credința idolatră, începe să se roage Celui ce a adus toate de la neființă la ființă. În urma acestei rugăciuni i se arătă un înger care îi descoperă tainele dumnezeiești. După aceste descoperiri, Hristina a distrus toți idolii din turn.
Pentru acest gest a fost supusă la multe chinuri de tatăl său. A fost aruncată în temniță pentru mai multe zile fără mâncare, dar a fost hranită în chip minunat de îngeri. După alte suferințe, a fost aruncată în mare. Marea aceea i-a fost ei scăldătoarea Sfântului Botez. Un nor luminos a umbrit-o pe ea și s-au auzit cuvinte de sus, grăindu-se deasupra ei numele Preasfintei Treimi, după săvârșirea Sfântului Botez.
Suferințele sale nu au încetat nici după moartea tatălui ei. Succesorul acestuia a torturat-o mai aprins, iar în cele din urmă Hristina a primit moartea prin sabie.
