Sfântul Mucenic Iachint a fost slujitor al meselor imperiale, în timpul domniei împăratului Traian (98-117). Din cauza neparticipării sale la o jertfă adusă de împărat idolilor și a aflării că este creștin, a fost bătut, biciuit și aruncat în temniță. Ca mâncare nu i s-a dat decât carnea adusă ca jertfă idolilor. Sfântul Iachint a refuzat să se hrănească și a murit în temniță.
Unul din străjeri, intrând după obicei în temniță, ca să-i ofere drept hrană cele jertfite idolilor, a văzut temnița luminată în chip minunat și doi îngeri stând lângă Sfântul Iachint. Unul acoperea trupul sfântului cu o haina prealuminoasă, iar altul îi punea pe cap o cunună preaminunată. Împăratul a poruncit ca trupul Sfântului Mucenic Iachint să fie aruncat în loc pustiu ca mâncare pentru animalele salbatice.
Moaștele Sfântului Iachint au fost luate din pustie de preotul Timotei, o rudă a mucenicului Iachint.
