Infertilitatea, adică imposibilitatea de a obține o sarcină după un an de raporturi sexuale neprotejate, afectează un număr semnificativ de cupluri peste tot în lume. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, una din șase persoane suferă de infertilitate, la nivel mondial. OMS a mai arătat că prevalența globală a infertilității masculine în 2019 a crescut cu 76.9% față de 1990. În ultimii ani, un nou factor de risc a început să atragă atenția cercetătorilor: microplasticele. Aceste particule minuscule, prezente în diverse sisteme biologice, inclusiv în sânge și plămâni, sunt suspectate că au un impact semnificativ asupra sistemului reproductiv masculine, potrivit unui documentar prezentat de Hotnews.
Un studiu recent, publicat în Toxicological Sciences, a examinat prezența microplasticelor în organele sexuale masculine, identificând 12 tipuri distincte de particule în probele de țesut testicular prelevate de la câini și oameni. Constatările inițiale sugerează că anumite microplastice ar putea contribui la reducerea numărului de spermatozoizi și a greutății testiculelor. „Se estimează că factorul masculin contribuie la 50% din cazurile de infertilitate și este cauza principală a infertilității unui cuplu în 20-30% din situații. Spre deosebire de femei, care devin infertile odată cu menopauza, pentru bărbați fertilitatea și capacitatea de a concepe natural nu au limită de vârstă. Cu toate acestea, există schimbări care apar pe măsură ce bărbații îmbătrânesc. În mod similar, diverse probleme medicale, drogurile ilicite, medicamentele și expunerea la mediu pot afecta hormonii reproductivi masculini, numărul de spermatozoizi și calitatea spermatozoizilor. Unii dintre acești factori de risc pot fi reversibili, dar alții pot avea efecte de lungă durată,” a explicat, pentru Medical News Today, dr. James A. Kashanian, medic urolog specializat în sănătate sexuală masculină la Weill Cornell Medicine, din SUA.
Microplasticele sunt particule minuscule de plastic, cu dimensiuni mai mici de 5 milimetri, care provin din diverse surse. Acestea includ fragmente rezultate din descompunerea deșeurilor de plastic mai mari, microgranule din produsele cosmetice și fibre eliberate de îmbrăcămintea sintetică în timpul spălării. Microplasticele sunt omniprezente în mediul înconjurător și pot fi găsite în apă, alimente și chiar în aerul pe care îl respirăm.
Una dintre principalele surse de microplastice din organismul uman este apa. Studiile au arătat că microplasticele sunt prezente atât în apa potabilă de la robinet, cât și în apa îmbuteliată. Aceste particule pot ajunge în apa de băut prin contaminarea surselor cu deșeuri de plastic și prin procesele de tratare a apei care nu sunt capabile să le elimine complet. Consumul regulat de apă contaminată cu microplastice poate duce la acumularea acestora în organism. Microplasticele pot fi, de asemenea, prezente în alimente, în special în fructe de mare, sare de mare, miere și bere. Peștii și alte organisme marine pot ingera microplastice din mediul lor, iar acestea pot ajunge în corpul uman prin consum. De asemenea, microplasticele pot contamina alimentele în timpul procesării și ambalării, mai ales atunci când sunt folosite materiale plastice.
O altă cale prin care microplasticele pot ajunge în organism este inhalarea. Particulele de plastic eliberate din îmbrăcămintea sintetică, anvelope de mașini și alte surse pot fi prezente în aer. Inhalarea microplasticelor poate duce la acumularea acestora în plămâni și, ulterior, în alte părți ale corpului prin intermediul sistemului circulator.
Studiul publicat în Toxicological Sciences a examinat probe de țesut testicular prelevate de la câini și oameni și a identificat 12 tipuri diferite de microplastice în aceste mostre. Printre cele mai întâlnite tipuri de microplastice identificate se numără polietilena (PE) și clorura de polivinil (PVC), care sunt utilizate pe scară largă la ambalaje, în construcții și la echipamentele medicale. Polietilena este folosită pentru fabricarea sticlelor pentru apă, a recipientelor pentru detergenți, a tuburilor de canalizare și în alte aplicații industriale și de ambalare. Există mai multe tipuri de polietilenă, cum ar fi HDPE (polietilenă de înaltă densitate), LDPE (polietilenă de joasă densitate) și MDPE (polietilenă de densitate medie), fiecare având caracteristici specifice.
Clorura de polivinil (PVC) este utilizată pentru tevi și racorduri la sistemele de apă și canalizare, profile pentru ferestre și uși în construcții, precum și pentru haine și accesorii.
Cercetătorii au observat că anumite tipuri de microplastice erau asociate cu scăderea numărului de spermatozoizi și a greutății testiculelor la câini. Aceste constatări sugerează că microplasticele ar putea afecta negativ funcția reproductivă masculină, deși sunt necesare mai multe studii pentru a confirma aceste rezultate și pentru a înțelege mecanismele implicate. Există mai multe ipoteze privind modul în care microplasticele ar putea afecta fertilitatea masculină. Una dintre acestea este că microplasticele pot provoca inflamații și stres oxidativ în țesuturile reproductive, afectând astfel funcționarea normală a celulelor.
De asemenea, microplasticele pot acționa ca vectori pentru alte substanțe chimice toxice, cum ar fi bisfenolul A (BPA) și ftalații. Bisfenolul A este folosit, în principal, pentru fabricarea policarbonatului și a hârtiei termice, iar ftalații sunt utilizați pentru a conferi plasticelor flexibilitate.
Aceste substanțe pot migra în mediul înconjurător, inclusiv în alimente, băuturi și aer. Expunerea la BPA și ftalați a fost asociată cu dezechibrele hormonale, deoarece aceste substanțe pot acționa ca perturbatori endocrini, interferând cu funcționarea normală a hormonilor.
Autorii studiului recunosc că sunt necesare cercetări care să includă un număr mai mare de probe și care să analizeze impactul diferitelor tipuri de microplastice asupra sănătății reproductive. De asemenea, este important ca aceste studii să utilizeze metode avansate de analiză pentru a detecta și caracteriza microplasticele din țesuturile reproductive.
În plus, ar trebui investigate și interacțiunile dintre expunerea la microplastice și alți factori de risc ai infertilității masculine, cum ar fi tulburările endocrine, factorii genetici și expunerea la alte toxine din mediu.
