Florin Tănăsescu
Domnişorului a cărui poveste o rezumăm mai jos este a unui dezamăgit că la Bac i-a picat un neica nimeni: Slavici.
Cităm din clasicul examenului de incapacitate românească: „Slavici, auzi ce nume!” (…). Mulţi n-o să ia Bacul și-o să ne vedem tot aici, în toamnă.
Şi dacă se vor revedea în altă parte?
Nu de alta, dar un altul care n-a avut ocazia să-şi exprime dezamăgirea faţă de povara cu care s-a pricopsit la capacitate, a citit un anunţ la „Matrimoniale temporare”. Scria ceva de genul:
„Tânără, trecută prin chinurile lui Gheorghe Doja ale examenului de Capacitate, doresc relaţie part-time cu tânăr sensibil, care să rezoneze cu mine la Untold. Rog seriozitate, exclus ceteraşi de la Cluj. Nume de cod pe Insta: Mara”.
Flăcăul şi-a încheiat socotelile cu Bacul – în sensul că i-a spus „Ne vedem când oi avea treizeci-patruzeci de ani!” – şi-a devenit unul dintre „urmăritorii” Marei.
Şi cum la barza chioară îi face Dumnezeu cuib, iar politicianului cu plagiat – un loc în Senat, numita Mara l-a ales pe partener, unul din droaia de „fallowers”, membru al generaţiei „Slavici, auzi ce nume!”.
Mesaj primit pe Insta: „Love, you! I am la Neversea akum. E totul cool totul. Tu eşti k?”.
Ăsta care n-auzise de nea Ioan, cu prenume de clasic, a percutat în secunda doi. ”Z naşpa, mai am mate”. Da’ trece băiatul şi prin încercarea asta”.
Şi-a trecut. Adică se numără printre ăia care au picat Bacul.
Dar, la vârsta asta, cum poţi să ceri unui absolvent de liceu să ştie de „Moara cu noroc?” Zău, aşa! Sau de altă belea „Mara”!
Combinate, amândouă, dau rezultanta „Mara cu hodoronc-tronc!”.
Cei doi – ea, Mara de la Neversea, el, Goe din generaţia „Slavici, auzi ce nume”, se vor randevuza la Cluj.
Untold, chestii, trestii, atmosferă brici!
Ce-i naşpa în toată povestea asta? Unii ca ei îşi vor lua Bacul pe la 30-40 de ani, când vor ajunge-n Parlament. Şi nu vor recunoaşte plagiatul.
Iar până la urmă, „Vlahuţă, auzi ce nume şi la ăsta!”, amarnic s-a-nşelat când a zis: „Nu de moarte mă cutremur, ci de veşnicia ei”.
Corect era „Nu de prostie mă tem, ci de veşnicia ei la cârma ţării”.
În rest, s-au schimbat vremurile, literatura naţională – aşijderea: „Moara cu noroc” se numeşte, mai nou, „Mara cu hodoronc, tronc: Slavici, auzi ce nume!”.
Chiar aşa!
