Este important ca tinerii să nu lase pe nimeni să le spună că ­visurile lor sunt imposibile sau că nu sunt suficient de buni

• Interviu realizat cu Daria ­Gabriela Dicu, absolventă a Colegiului ­Național “Mihai Viteazul” din ­Ploiești, ­admisă la Constructor University din ­Bremen-Germania, specializarea ­„Chimie medicală și biochimie”

Luiza Rădulescu Pintilie

Recentul discurs de absolvire al unei tinere care a terminat liceul ca șefă de promoție și prin care aceasta a criticat dur sistemul de învățământ declarând, nici mai mult nici mai puțin, că acesta a dezamăgit-o fiindcă a învățat-o să mintă, să fie superficială și ipocrită, să-și șteargă cu buretele personalitatea continuă să fie apreciat pentru curaj și aplaudat, dar și contestat dur.
O tânără care aparține generației de azi care va conduce România de mâine. Asta dacă nu face parte deja dintre cei 2 din 3 tineri români deciși să plece din țara despre care, în procent de 68%, cred că merge într-o direcție greșită, fiind condusă de un Guvern și un Parlament în care 9 din 10 dintre ei nu au încredere. Aceeași țară care are cea mai mare rată a abandonului educațional („early leavers”) din UE, peste 15% dintre tineri abandonând liceul/facultatea/alte forme de instruire înainte de vreme și este campioana Uniunii Europene la numărul de tineri care nici nu învaţă şi nici nu lucrează.Iar potrivit unei alte statistici Eurostat, dintre tinerii care au un job, peste 55% lucrează în alt domeniu decât cel pentru care s-au pregătit, inclusiv fiind supra-calificați față de cerințele locurilor de muncă pe care sunt încadrați, dar și preferând să nu muncească deloc decât să accepte posturi pe care le consideră sub nivelul și așteptările lor, adică acelea care să le permită să devină milionari și antreprenori peste noapte.
Văzută dintr-o altă perspectivă, aceasta este și România ai cărei cei mai buni absolvenți ai sistemului de învățământ sunt acceptați la cele mai prestigioase mari universități din lume, în 2022 peste 40 de mii de tineri români studiind în altă țară. E drept că, în ultimii ani, țara noastră nu a mai fost reprezentată în ierarhia celor mai bune 1000 de instituții de învățământ superior din lume! Și, tot ca o realitate a acestui… tablou care este departe de a fi complet, trebuie spus că există tineri români care lucrează pentru NASA, care desfășoară activitate de cercetare în mari laboratoare ale lumii sau conduc companii de top, iar unii dintre ei sunt legați chiar de Ploiești și Prahova. Și cu siguranță li se vor alătura și alții.
Chiar în aceste zile, tineri liceeni ploieșteni au devenit nu numai campioni mondiali într-o competiție legată de știința, tehnologia, ingineria și matematica de cel mai înalt nivel, dar au și stabilit un nou record al excelenței. Dovedind nu numai că aparțin deja liniei întâi a lumii secolului în care trăim , în care roboți de ultimă generație au ajuns să imite nu numai mimica feței umane, ci și… emoții, iar rachetele proiectate de NASA se pregătesc să ducă echipaje umane pe Marte, dar îi și configurează, prin puterea de anticipare și creativitatea de care dau dovadă, harta civilizațională și de dezvoltare .
Acesta este punctul de plecare al dialogului pe care l-am propus unui asemenea tânăr – Daria Gabriela Dicu, care tocmai a absolvit, ca șefă de promoție, Colegiul Național “Mihai Viteazul” din Ploiești, fiind admisă cu bursă la Constructor University din Bremen-­Germania și unde se va specializa în „Chimie medicală și biochimie”, după ce și alte prestigioase universități din Marea Britanie la care a aplicat și-ar fi dorit-o studentă.

– Dragă Daria, nu cu multe zile în urmă te-ai întors din SUA, unde la Maryland ai reconfirmat, alături de colegii tăi, performanțele înregistrate la ediția din acest an a Campionatului mondial de robotică nu numai într-o manieră categorică, ba și doborând recorduri omologate internațional. În același timp, ai primit confirmarea admiterii tale la o prestigioasă universitate europeană, care oferă specializări în domenii ale ingineriei, științelor umane, științelor naturale și sociale și are colaborări de cercetare cu alte importante universități din lume, cu accent pe patru direcții foarte interesante- excelență, internaționalitate, transdisciplinaritate și interac­tivitate. Toate acestea suprapunându-se peste momentul absolvirii liceului și al susținerii, într-o ediție specială, a bacalaureatului – examenul maturității. Ce sentimente te încearcă într-un asemenea moment al vieții tale, al parcursului tău educațional?
– În primul rând, vă mulțumesc din suflet pentru cuvintele frumoase și pentru că mi-ați fost alături, bucurându-vă de fiecare realizare a mea. Este o adevărată bucurie să împărtășesc aceste momente speciale cu dumneavoastră. Sunt extrem de onorată și mândră de rezultatele pe care echipa Ro2D2 – din care am făcut parte – a reușit să le obțină atât la Campionatul Mondial de Robotică, cât și la competiția Maryland Tech Invitational. Aceste succese nu sunt doar cifre sau trofee, ci reprezintă și încununarea activității mele de șase ani în cadrul echipei de robotică. A fost o călătorie incredibilă, plină de provocări, iar acum, în momentul în care parcursul meu ca membru al echipei se încheie, simt o emoție profundă și nostalgie pentru toate amintirile create împreună. Admiterea în Germania este pentru mine un vis împlinit. Sunt extrem de entuziasmată și recunoscătoare pentru această oportunitate. Universitatea la care voi studia promovează valori care se aliniază perfect cu aspirațiile mele academice, profesionale și sunt nerăbdătoare să încep această nouă etapă a vieții mele. Îmi doresc să învăț și să cresc, continuând să-mi urmez pasiunile cu dedicare și entuziasm. Toate aceste realizări s-au suprapus cu un moment foarte important – absolvirea liceului și susținerea bacalaureatului. Este un moment încărcat de emoții și de reflecții. Pe de o parte, simt o mare satisfacție și mândrie pentru tot ceea ce am realizat până acum. Pe de altă parte, există și un sentiment de anticipare și puțină îngrijorare cu privire la ceea ce urmează. Examenul de bacalaureat a reprezentat o provocare, având în vedere faptul că am aflat relativ târziu de oportunitatea de a-l susține în sesiunea specială, care a avut loc în luna mai. Săptămânile premergătoare examenului au fost dificile. Am lucrat constant la limba și literatura română, matematică și chimie, dar fiecare efort a meritat. Posibilitatea de a le fi alături colegilor mei la competiția din Maryland a fost un impuls extraordinar, dar și o responsabilitate imensă.
Abia aștept să văd ce îmi rezervă viitorul și sunt încrezătoare că, prin determinare și perseverență, voi putea depăși orice provocare care va apărea pe parcurs.

– E ușor de presupus că asemenea reușite nu pot apărea nici dintr-o dată și nici pe un teren gol. Care apreciezi că a fost rolul școlii pe care ai urmat-o și, iată, tocmai ai absolvit-o?
– Educația pe care am primit-o la Colegiul Național «Mihai Viteazul» din Ploiești a fost una completă și de înaltă calitate. Faptul că am terminat ca șefă de promoție în cei opt ani petrecuți aici (gimnaziu și liceu) și rezultatul obținut la examenul de bacalaureat consider că susțin această afirmație. Școala a jucat un rol crucial în dezvoltarea mea, atât educațională, cât și personală. Curriculum-ul bine structurat și diversificat mi-a furnizat cunoștințele necesare într-o varietate de domenii, pregătindu-mă pentru viitoarele provocări academice și profesionale. Chiar și în cadrul competițiilor de robotică, care promovează educația STEM, competențele dobândite în cadrul orelor de curs au fost esențiale. Totodată, oportunitățile academice pe care le-am avut de-a lungul liceului mi-au extins orizonturile și mi-au lărgit perspectiva asupra drumului pe care am ales să îl urmez în viitor. Fiecare proiect a fost o nouă provocare care m-a pregătit pentru cariera mea și mi-a deschis noi posibilități.
Colectivul de profesori a fost un sprijin esenţial în dezvoltarea mea, ca om. Cadrele didactice mi-au insuflat dorinţa de cunoaştere, nu mi-au oferit doar informații, ci și motivația de a excela și de a-mi urma pasiunile, aspecte pentru care le voi fi mereu recunoscătoare. Mi-au fost adevărați mentori, ghidându-mă nu doar prin materia predată, ci și prin exemplele dumnealor de dedicare și pasiune. De asemenea, școala a fost un mediu propice pentru dezvoltarea abilităților sociale și de comunicare. Participarea la diverse activități extracurriculare, proiecte și concursuri m-a ajutat să îmi dezvolt abilitățile de lucru în echipă și de leadership, care sunt esențiale în orice carieră. Aceste experiențe m-au ajutat să îmi descopăr vocea și să îmi consolidez încrederea în mine. Am făcut parte dintr-o clasă foarte puternică, în care fiecare elev a excelat în cel puțin un domeniu. A fi înconjurată de tineri motivați și pasionați m-a determinat să lupt și mai tare pentru a-mi îndeplini visurile. Atmosfera de colaborare și de competiție sănătoasă a fost motorul care m-a împins să mă autodepășesc în fiecare zi.

– Dacă ar fi să menționezi pe cineva care a avut un rol decisiv în pregătirea ta pentru a ajunge la aceste performanțe, pe cine ai menționa?
– Consider că viaţa mea, de la copilărie şi până acum a fost un şir lung de întâlniri fericite cu persoane care au adus ceva bun în sufletul meu şi în mintea mea. Deși am avut foarte multe persoane care m-au susținut de-a lungul parcursului meu și fără de care nu aș fi putut atinge performanțele pe care le-am avut, fie că vorbim despre familie, profesori/mentori sau prieteni, aș vrea să vă vorbesc despre o persoană specială, cu care am petrecut opt ani de școală și care mi-a deschis multe căi: doamna profesoară Alice Georgescu. Pe lângă faptul că mi-a fost dascăl încă din clasa a V-a și până acum, la finalul liceului, doamna profesoară Georgescu nu m-a călăuzit doar în lumea informaticii, ci m-a susținut necondiționat în tot ceea ce a însemnat implicarea mea în proiecte naționale și internaționale de antreprenoriat, de educație civică și multe altele. Dumneaei a fost mereu acolo, ghidându-mă, încurajându-mă și deschizându-mi noi orizonturi. Cu siguranță, multe dintre rezultatele pe care le am se datorează faptului că doamna Georgescu m-a încurajat să mă implic, să nu ratez nicio oportunitate și mi-a evidențiat drumuri pe care nu aș fi crezut vreodată că le voi urma, precum cel al roboticii pe care mi l-a deschis încă din clasa a VI-a, văzând potențialul în mine și m-a ajutat să-l dezvolt, încurajându-mă să îmi depășesc limitele și să explorez noi domenii. Mai mult decât atât, doamna profesoară a fost mereu persoana pe care puteam conta pentru un sfat sincer, o vorbă bună și ajutor necondiționat. În momentele de îndoială și nesiguranță, a fost unul dintre stâlpii mei de susținere, oferindu-mi încrederea necesară pentru a merge mai departe. Fiecare reușită pe care am obținut-o poartă și amprenta doamnei profesoare, a dedicării și pasiunii cu care m-a îndrumat. Nu pot exprima în cuvinte cât de recunoscătoare îi sunt pentru tot ceea ce a făcut pentru mine. Doamna profesoară Alice Georgescu nu mi-a fost doar un mentor, ci și un model de urmat și o sursă de inspirație.

– Îți mai amintești ce anume te-a atras către domeniul informaticii, al roboticii, încât ai ales acest drum pe care ai ajuns atât de departe?
– Cred că dorința de a experimenta și de a mă aventura pe tărâmuri necunoscute a fost ceea ce m-a atras cel mai mult. Robotica era un domeniu relativ nou în România, mai ales când vine vorba despre competiții și despre implicarea fetelor într-un astfel de proiect. Îmi doream să fac parte dintr-o mișcare inovatoare, care, mai târziu, avea să capete amploare și să devină una dintre principalele rampe de lansare pentru elevii români în comunitatea internațională. Am văzut în robotică și o oportunitate de a schimba mentalități, de a inspira și alte fete să își urmeze pasiunile în știință și tehnologie. Desigur, posibilitatea de a cunoaște persoane noi, de a lucra, alături de colegii mei, în cadrul unui proiect extrașcolar era extrem de atractivă pentru eleva de clasa a VI-a care eram atunci când am pornit pe acest drum. Îmi amintesc entuziasmul și nerăbdarea cu care așteptam fiecare întâlnire, fiecare sesiune de lucru, fiecare provocare. Fiecare succes mic era o victorie și fiecare obstacol depășit îmi dădea încredere și mă motiva să continui.

– Consideri că ai sacrificat ceva pentru pasiunea ta ridicată la nivel de excelență?
– Cred că sacrificiile sunt inevitabile atunci îți dorești să atingi excelența. În orice domeniu, performanța necesită timp, efort și uneori renunțări. Au fost momente în care am petrecut ore întregi lucrând la proiecte, în loc să mă relaxez sau să ies cu prietenii. Cu toate acestea, sacrificiile au fost recompensate în moduri care mi-au depășit așteptările. La robotică, am creat mult mai mult decât o comunitate de oameni pasionați de tehnologie; am creat prietenii de lungă durată și am acumulat amintiri frumoase care au transformat orice sacrificiu într-o experiență valoroasă. Alături de echipă – colegi și mentori, am trăit unele dintre cele mai frumoase momente ale vieții mele. Am împărtășit cu ei bucurii sau supărări, fiind persoane la care puteam apela pentru ajutor sau pentru un sfat. Lucrând împreună, am învățat să colaborăm, să ne susținem reciproc și să ne bucurăm de fiecare succes, oricât de mic ar fi fost.
Aceste relații și experiențe au făcut ca sacrificiile să nu mai fie resimțite ca atare. În loc să le văd ca pe niște renunțări, le-am perceput ca pe niște investiții în ceva minunat și semnificativ. Fiecare oră petrecută în laborator, fiecare noapte nedormită și fiecare weekend dedicat competițiilor au contribuit la formarea unor legături strânse și la crearea unor amintiri care vor rămâne cu mine toată viața.

– Cum ai reușit să împaci școala, robotica, pasiunea pentru neogreacă și germană, dar și voluntariatul într-un spital de urgență și în cadrul unei asociații pentru copii cu cerințe speciale, cursul de echitație, implicarea în numeroase alte proiecte educaționale și sociale?
-Așa cum am menționat anterior, îmi place să mă implic în activități noi și, mai ales, să fac parte din proiecte în care cred cu adevărat. Încă de la o vârstă fragedă, am simțit o dorință intensă de a explora și de a învăța cât mai multe lucruri. Această curiozitate și pasiune pentru diversitate m-au motivat să mă implic în atât de multe domenii. Bineînțeles, nu a fost ușor să mă dedic tuturor acestor activități. Gestionarea timpului a fost esențială, iar capacitatea de a prioritiza și de a rămâne organizată a devenit una dintre abilitățile mele cele mai valoroase. Am învățat să îmi planific programul cu atenție, să folosesc fiecare moment liber în mod eficient și să mențin un echilibru între toate activitățile mele. Ceea ce a făcut diferența a fost faptul că fiecare dintre aceste activități îmi aducea o satisfacție profundă. Robotica nu era doar o pasiune tehnică, ci și o oportunitate de a lucra alături de prieteni și de a crea ceva inovator. Studiul limbilor străine era și despre descoperirea unor culturi fascinante și extinderea orizonturilor mele. Voluntariatul într-un spital de urgență și în cadrul unei asociații pentru copii cu cerințe speciale mi-a oferit șansa de a contribui la comunitate și de a face o diferență reală în viața oamenilor. Cursurile de echitație nu au fost doar un hobby, ci și o modalitate de a mă conecta cu natura și de a dezvolta o relație specială cu caii. Implicarea în numeroase proiecte educaționale și sociale mi-a permis să întâlnesc oameni inspirați și să învăț din diverse perspective. Fiecare activi tate avea un scop și un sens profund pentru mine, iar această semnificație m-a ajutat să rămân motivată și dedicată. Desigur, au existat momente de oboseală și stres, dar sprijinul familiei, al mentorilor și profesorilor mei, al prietenilor, a fost neprețuit. Am învățat să cer ajutor când aveam nevoie și să accept că nu pot face totul perfect. Am descoperit că a te dedica pasiunilor tale nu înseamnă doar muncă și efort, ci și bucurie, satisfacție și împlinire. Fiecare provocare întâlnită a fost o oportunitate de a crește și de a învăța ceva nou despre mine însămi. Am descoperit că sunt capabilă de mai mult decât mi-aș fi imaginat și că pasiunea poate transforma orice sacrificiu într-o experiență valoroasă. În cele din urmă, diversitatea activităților mele a contribuit la formarea unei persoane complexe și echilibrate, capabilă să gestioneze multiple responsabilități și să găsească bucurie în fiecare aspect al vieții.

– Ce sfat are un tânăr ca tine pentru alți tineri?
– Cel mai important sfat pe care îl pot oferi este să își urmeze visurile și pasiunile, să nu renunțe atunci când le este greu. În viață vor exista întotdeauna și momente de îndoială, dar acestea sunt exact acele provocări care ne ajută să creștem și să devenim mai puternici.Este important ca tinerii să nu lase pe nimeni să le spună că visurile lor sunt imposibile sau că nu sunt suficient de buni. Trebuie să aibă încredere în ei și în abilitățile lor. Fiecare pas pe care îl fac, oricât de mic, îi va aduce mai aproape de scopurile lor. De multe ori, cele mai mari realizări vin după cele mai grele lupte. Îmi amintesc de momentele în care simțeam că nu mai pot continua, fie că era vorba despre o competiție dificilă de robotică, un examen la limba germană sau o zi obositoare de voluntariat la spital. Însă, fiecare obstacol depășit mi-a adus o satisfacție imensă și m-a învățat că perseverența este cheia succesului. În plus, tinerilor le-aș recomanda să fie deschiși la noi oportunități și să nu se teamă să încerce lucruri noi. Uneori, cele mai neașteptate experiențe pot deveni cele mai valoroase lecții de viață. Fie că este vorba de învățarea unei limbi străine, implicarea într-un proiect de voluntariat sau explorarea unui nou hobby, fiecare experiență le va îmbogăți viața și îi va ajuta să se dezvolte. În final, fiecare dintre noi trebuie să își amintească faptul că succesul nu se măsoară doar în realizări materiale sau recunoaștere externă. Adevăratul succes vine din satisfacția interioară și din sentimentul de împlinire pe care îl ai atunci când știi că ai dat tot ce ai avut mai bun.

– Ai participat la mai multe competiții și proiecte internaționale. Ai avut vreodată sentimentul că ai de trecut o barieră în plus fiindcă ești din România, fiindcă ai făcut școala în România?
– Participarea la competiții și proiecte internaționale mi-a oferit ocazia să demonstrez lumii întregi cât de pregătiți sunt elevii români, arătând că nivelul nostru academic este adesea mult mai înalt decât cel al elevilor din alte țări. Este adevărat că oamenii sunt curioși și uneori au concepții greșite despre români. Însă, performanțele noastre au reușit să combată o parte din aceste stereotipuri și să schimbe percepții. Faptul că provin dintr-o țară cu resurse limitate, unde investițiile în educație nu sunt la fel de mari ca în alte state, nu m-a împiedicat să îmi ating obiectivele. Dimpotrivă, acest context m-a motivat să muncesc și mai mult, să fiu mai inventivă și să mă perfecționez constant. Am transformat provocările în oportunități. În loc să văd lipsurile ca pe niște obstacole, le-am considerat motivații suplimentare pentru a deveni mai bună și mai puternică.

– Ce așteptări ai de la specializarea pe care o vei urma?
– De la specializarea în Chimie medicală și biochimie am așteptări ridicate atât în ceea ce privește dezvoltarea mea profesională, cât și personală. Îmi doresc să dobândesc o înțelegere profundă a proceselor chimice și biochimice care stau la baza funcționării organismelor vii, în special în context medical. Îmi doresc ca specializarea să-mi ofere oportunități de formare continuă și de perfecționare, participând la conferințe, workshopuri și colaborări internaționale. Aștept ca această specializare să-mi deschidă uși către o carieră în cercetare, în industria farmaceutică, în domeniul biotehnologiilor sau în sectorul medical. Sper ca prin cunoștințele și abilitățile dobândite să pot contribui la îmbunătățirea calității vieții oamenilor, fie prin participarea la descoperiri inovatoare, fie prin educarea și informarea populației cu privire la importanța sănătății. Sunt entuziasmată de oportunitățile pe care această specializare le oferă și determinată să profit la maximum de această experiență.

– Unde te vezi peste 10 ani?
– Viața este adesea imprevizibilă și, în prezent, este greu de spus ce voi face peste 10 ani. Totuși, la momentul actual, mă văd ca un profesionist realizat în domeniul chimiei medicale și al biochimiei, lucrând la intersecția dintre cercetare și aplicarea practică a descoperirilor științifice. Îmi imaginez că voi fi implicată activ în proiecte inovatoare de cercetare, concentrându-mă pe dezvoltarea de noi medicamente și terapii care să abordeze probleme medicale critice. Mi-ar plăcea să fac parte dintr-o echipă multidisciplinară într-un institut de cercetare de prestigiu sau într-o companie farmaceutică de top, unde să pot colabora cu experți din diverse domenii pentru a rezolva probleme complexe de sănătate. Pe lângă activitatea de cercetare, îmi doresc să fiu implicată și în formarea noilor generații de specialiști, fie prin predare la nivel universitar, fie prin mentorat în cadrul unor programe de internship. Consider că este important să împărtășesc cunoștințele, competențele și experiența acumulată pentru a contribui la dezvoltarea unei comunități științifice puternice și bine pregătite.

– Ai un motto, un principiu, un model după care te călăuzești în viață?
– Da, un principiu esențial care mă călăuzește în viață este dorința constantă de a face bine și de a-i ajuta pe cei din jurul meu. Cred cu tărie că fiecare gest de bunătate, oricât de mic, poate avea un impact semnificativ asupra celor din comunitatea noastră și poate transforma vieți.În fiecare zi încerc să-mi ghidez acțiunile astfel încât să aduc un beneficiu celor din jur. Fie că este vorba de a oferi sprijin unui coleg, de a participa la proiecte de voluntariat sau pur și simplu de a asculta pe cineva aflat în nevoie, sunt convinsă că empatia și generozitatea sunt valori fundamentale care ne fac pe toți mai buni. Am învățat de la familia mea și de la persoanele dragi din jurul meu că adevărata împlinire vine din a face bine și din a contribui la bunăstarea altora. Această credință m-a inspirat să îmi dedic timpul și energia pentru a-i ajuta pe cei din jur, chiar și prin pași mici. Acest principiu m-a motivat să continui chiar și în fața dificultăților, știind că eforturile mele pot aduce un zâmbet pe fața cuiva sau pot face o diferență în viața cuiva. Sunt convinsă că bunătatea și ajutorul necondiționat sunt cheile unei vieți cu adevărat împlinite.

– Îți mulțumesc pentru acest dialog și îți doresc mult succes pe mai departe.