George Marin
Oferta de noutăți a fost mai bogată pentru Aparatul cu Raze Pix: Ricardinho, Mateiu și Tidiane Keita, om cu prezențe în ligile secundă și terță din Franța. Cum pe primii doi îi cunoșteam din campionatul nostru, firește că francezul a fost cel selectat pentru radiografie în meciul disputat pe stadionul de lângă Arcul de Triumf, contra Dinamo 1948.
Cu un fizic generos (or fi kilogramele în parametri normali?) și cu un centru de greutate la un nivel mai coborât, Keita părea să aducă un plus de forță în organizarea defensivă din sistemul 1-4-2-3-1 propus de cuplul Alagić – Topal – respectăm ordinea licențelor – un cuplu care pare că încă nu „vede” jucătorii și, implicit, formula corectă. Speram ca acest nou venit, Keita, să fie ceva gen Diomandé, dacă nu cumva peste, mai ales că Tidiane ocupă aceeași poziție, cea de mijlocaș defensiv dreapta. Dar s-a dovedit că francezul l-a depășit pe ex-petrolistul ivorian doar în lentoare. Keita nu s-a despărțit absolut deloc de ritmul 2/4 în alergare, nici măcar în cazul în care se cerea o retragere rapidă! De regulă, pentru un jucător nou sosit într-o echipă, se acordă un mic răgaz pentru acomodarea cu ceilalți jucători. Este și cazul lui Keita, care a avut destule momente în care nu s-a înțeles cu coechipierii. Dar, de la răgazul pentru acomodare și până la interpretarea pe teren a unor faze de joc este o cale total diferită.
Când și când, mult mai rar decât necesar, s-au putut observa și câteva lucruri bune la Keita: caută și știe să se demarce, mai ales în terenul propriu, intuiește fazele și are un serviciu destul de bun, oferindu-i lui Berisha două pase pe care kosovarul nu le-a continuat (min.45, 47). Aproape toate pasele greșite de Keita și marcate în tabel au fost ivite din neînțelegerile dintre el și coechipieri. Extrem de supărătoare a fost prima situație de acest gen, când Keita s-a demarcat bine și a deviat pentru Bratu, acesta din urmă dovedindu-se neatent și neintuitiv, mai ales că terenul era ud. De aici s-a născut primul gol dinamovist, într-un moment în care echipa, inclusiv linia de apărători, luase poziții pentru construcția unei acțiuni de atac (min. 12). Lipsa de coordonare s-a mai manifestat și cu altă ocazie (min. 21). Dacă aceasta ar fi fost singura parte negativă în prestația francezului, ar mai fi mers cum ar fi mers. Însă, Keita a dovedit o nefastă lipsă de disciplină tactică prin avansările sale adânc în terenul advers pentru un presing deseori nefondat și nici sprijinit de coechipieri. Avansările acestea l-au lăsat liber pe omul lui din zonă, Cîrjan, ori au lăsat o largă zonă liberă în defensiva petrolistă, una total bulversată, una cu probleme în a schimba marcajul adversarilor și care a pierdut aproape toată siguranța pe care o etala în primăvară (min. 20, 35, 42 – golul al doilea primit, 61 – al treilea gol primit, 73).
Anonim în construcția fazelor ofensive din prima repriză – oricum, Petrolul nu a avut prea multe – Keita s-a implicat mai mult în acest aspect la reluare. Însă, el a făcut-o mai mult venind în zona liniei defensive ploieștene, acolo unde a putut juca mai multe mingi și a putut recupera mai multe baloane ale nimănui. Implicarea mai intensă în joc s-a reflectat și în numărul deposedărilor reușite. Doar că una dintre aceste realizări ale lui Keita, ultima, în fața lui Abdallah, în careul petrolist, a fost continuată cu o negură pusă pe ochi, necesara degajare transformându-se într-o de neînțeles preluare spre propria poartă și, aproape instantaneu, într-un fault făcut în careul mic asupra lui Politic, cel care a și înscris, din penalti, golul al patrulea dinamovist (min. 83).
Aceasta este, pe scurt, istoria evoluției de debut în tricoului petrolist a celui care, deseori indicând coechipierilor unde și cui să trimită pasa, a jucat mai mult cu mâinile decât cu picioarele. Ca să ne limităm doar la aceste două părți componente ale unui corp omenesc înalt de 1,80 metri.
