George Marin
Înainte de a afla componența echipelor, Aparatul cu Raze Pix își punea problema pe cine să selecteze pentru radiografie bazându-se pe potențiala prezență a mai multor nou-veniți în echipa petrolistă. Situația s-a schimbat radical la aflarea formațiilor. Nu prea mai era cineva nou de ales pentru că legitimările nu se produseseră. Dintre cei vechi, Berisha a intrat în colimator cu speranța că va demonta opinia celor care afirmă că atacantul petrolist a trăit un an întreg din golul contra Iașului, marcând în ultimul minut după acea cursă viguroasă.
Berisha nu a fost deloc fabulos contra Buzăului. A fost în tonul general al jocului, adică slab, sub nivelul cerut de Super (?!) Liga asta a noastră, românească. Apoi, cifrele înregistrate de Berisha nu constituie altceva decât o imensă colecție de zero în tabelul realizărilor, ceea ce arată o redusă mobilitate în teren și o redusă implicare în jocul combinativ. Dar, mulți dintre acești zero arată și că mingea nu a ajuns la atacantul kosovar decât arareori. De ce? Nu este numai vina lui. Mingea nu prea avea cum să ajungă la el. Distribuția rolurilor nu a fost cea potrivită. Linia de trei din mijloc i-a cuprins pe Dumitriu și pe Seto în poziții retrase, în timp ce lui Ișfan i s-a rezervat o poziție mai avansată în spatele lui Berisha. Cum Ișfan nu deține o tehnică fină, de pasator, ci el se bazează doar pe viteză, și nici nu realizează o repliere rapidă după acțiunile de atac la care venea în aceeași linie cu Berisha, un mare gol se crea în mijlocul terenului petrolist. Cine să mai recupereze, cine să mai construiască? Greul a căzut pe apărare, cu o parte dreapta asigurată (?) de Hanca aflat în aceeași tonalitate falsă din finalul campionatului încheiat. Chestiunea de la mijlocul terenului a fost reglată la pauză. Intrarea mult mai tehnicului Jyry a stopat acest experiment care arată că deocamdată cei de pe banca tehnică nu i-au „descifrat” pe toți jucătorii.
Altfel, Berisha, inimos ca orice kosovar văzut pe vreun teren românesc – excepția este Krasniqi, croit din altă stofă superioară calitativ– s-a străduit, a dorit, dar limita puterilor lui nu a fost tocmai înaltă. El a încercat să facă presing la construcția adversă, deși nu a avut susținerea corespunzătoare din partea coechipierilor. S-a mai și retras, cam rar, este adevărat, și a participat defensiv la fazele fixe ale buzoienilor. Aici avem o mică discuție. Berisha s-a plasat cu regularitate în careul mic, în apropierea lui Zima. Nu a avut ocazia să respingă vreun balon. Dar, în două rânduri l-a luat în marcaj pe Turda, la situațiile în care apărătorul central al Gloriei a urcat în careul advers (min. 31, 63). În ambele situații, Berisha l-a scăpat din marcaj pe Turda, prima dată într-un mod ilar, căzând pe linia careului mare. Dar în ambele situații Turda a avut prim-planul către poartă încă din momentul executării loviturii!
Trecând la realizările ofensive ale kosovarului, sunt trei acțiuni demne de menționat: cursa pe partea stângă urmată de o bună centrare înapoi, nefructificată de coechipieri (min. 6), poziționarea bună la distanță de bara îndepărtată (centrase Ișfan, din dreapta), dar Turda a deviat balonul (min. 37), și pasa în diagonală pentru Gicu Grozav – bună idee! – dar un pic prea departe pentru căpitanul petroliștilor în tentativa de a aduce succesul acțiunii de contraatac (min. 66). Să lămurim o chestiune: în tabel pasa se află la „greșite” doar pentru că mingea nu a mai fost recuperată de petroliști. Asta nu însemnă că orice pasă care nu este „la picior” este considerată greșită. Suntem obligați să notăm pozitiv și obținerea loviturii de pedeapsă ratată de Gicu Grozav, chiar dacă acolo a fost o prostie a buzoianului Călin (min. 57). Tot la capitolul ofensiv se poate observa că Berisha a încercat și rare demarcări în lateral, însă s-a întâmplat ca pârlita de minge să nu vrea să vină cu el, potențialul pericol pentru poarta adversă transformându-se, totuși, într-un șut trimis de Bratu (min. 45). Berisha a fost prezent în careu la centrările venite din lateral, dar el a manifestat tendința de a fi prezent în gura porții, lipsit fiind de acea șmecherie care să îl elibereze de adversar astfel încât să acționeze fără opoziție și să nu fie blocat de adversar: min. 40 – a obținut o lovitură de la colț; min 67 – nesincronizare la centrarea lui Bratu; min. 82 – la șutul trimis de Tolea; min. 87 – la centrarea lui Jyry. Apoi, a fost și static la altă centrare, moment după care a fost și schimbat cu tânărul David Ilie (min. 89).
Dar, ce l-a măcinat pe Berisha – și îl va măcina în continuare dacă nu se corectează – este tendința de a țâșni mai devreme către poarta adversă. S-a întâmplat în câteva situații, începând din startul meciului (min. 1 – demarcare în dreapta; min. 9 – o retragere mai rapidă din poziția de ofsaid l-ar fi ajutat pe Ișfan, care, lipsit de altă soluție, fără succes a încercat să „spargă” printre apărătorii centrali buzoieni; min. 43 – intră singur în ofsaid, Gicu Grozav observă și nu îi pasează; min. 86 – era tot în poziție sancționabilă de ofsaid la șutul trimis de Grozav și blocat de buzoieni). Însă, cea mai supărătoare situație s-a petrecut în minutul 52, când Berisha a scăpat singur, ușor în lateral dreapta, și a trimis balonul în poarta adversă. Arbitrul Istvan Kovacs a respectat protocolul de a lăsa faza până la final. Ofsaidul în care s-a aflat Berisha a fost evident pentru oricine, dat tot au fost necesare două minute de validare cu mult lăudatul nou soft VAR. Apropo de Kovacs, fluierat de tribune încă din start (desigur pentru „galbenele” din Germania; nuuuu, nicidecum pentru antecedentele sale de la Ploiești!), este curios cum a judecat faza loviturii libere acordate buzoienilor în minutul 45+4. Trebuie să recunoaștem că a oprit din fașă o potențială situație periculoasă a Gloriei, Kovacs rezolvând chestiunea din două fluiere, prin ultimul anunțând pauza.
