Florin Tănăsescu
O nişă neexploatată electoral până zilele trecute a fost „Nimeni nu mai citeşte, dom’le, azi. Lumea stă pe telefoane”.
Totuşi, de teama că unii mai aruncă o privire pe titluri, într-un consens deplin al aşa-zişilor duşmani de moarte, s-a hotărât răspândirea de pliante electorale sub o altă formă: Coperţi de carte.
Sloganul a fost greu de ales, drept pentru care în unele zone apare „Carte frumoasă, cinste cui nu te-a răsfoit!”, iar prin altele – „Copertă languroasă, respect celui care te-a lustruit!”
Spicuim câteva găselniţe de afişe: „Măslinii Bărăganului”, autor – Panait Istrati. Că nu sunt ciulini prin ţara asta!
„Dulce ca mierea e glonţul patriei” (scrisă de unul, Popescu) apare pe stâlp sub forma „Suavă ca borangicul e candidata primăriei”.
Pe Geo Bgza l-au schingiuit, bietul de el, încât în loc de „Dobrogea, Dobrogea”, a apărut „Primăria, Primăria”.
Cărtărescu, care tinde să devină la fel de popular ca fotbalistul Alibec, a fost de asemenea, oarecum, răstălmăcit.
„Orbitor a devenit „Strălucitor”, iar „Fata de la marginea vieţii – „Secţia de votare din mijlocul pieţii”. Nu „pieţei”, c-au mai băgat şi-o licenţă.
Ţinând cont că suntem o ţară de largă respiraţie mondială, s-a trecut şi la scriitorii străini.
Aşa se face că o „Călătorie la capătul nopţii”, în care mecanic de locomotivă este Ferdinand Celine, apare la noi tradusă „Voiaj la mare la vreme cu soare”.
Sub mecla unuia care se uita ca ştim noi cine la poarta adversarului, stă scris, în loc de „Străinul” (autor, un franţuz), prin unele cartiere – „Apropiatul”, prin altele – „Aparţinătorul” , iar prin mediul rural – „Vărul”.
N-a scăpat nefaultat nici Jules Verne; 20.000 de leghe sub mări” s-a transformat în „Patru ani la suprafaţă cu flori”.
Cartea englezului – am uitat cum îl cheamă- „Ce verde era valea mea”” a luat forma „Ce roz va deveni dealul meu”.
În fine, sunt multe astfel de cărţi-afişe culturale, nu putem să le-nşirăm aici pe toate.
Tot schepsisul este că de Dostoievski nu s-au legat. Sau l-au uitat.
„Amintiri din casa morţilor” au fost, tot aşa vor rămâne.
Cel mai tare ni se pare, dintre toate, „Şi ce roz va fi dealul meu”.
Despre „Muntele vrăjit” (cine l-a scris şi ce-a devenit) pomenim mai prin toamnă-iarnă.
Alegeri parlamenatare, prezidenţiale…
Ehhhh!
