Florin Tănăsescu
Zadarnic ne mirăm noi de ce atâţia oameni din mediul rural – dar şi din ăla urban – îşi tot anunţă candidatura la prezidenţiale.
Fiindcă, vorba cuiva, „Dumneavoastră nu cunoaşteţi tăranul român”. Şi motivele ăluia de la oraş! Pentru că ei au vrut să fie gospodari, dar ceva – nu se ştie ce – pluteşte pe bolta ţării şi-i împiedică să-şi ducă la capăt vocaţia.
Iar, acum, dezvoltăm:
Un partid şi-a trimis pe cel mai harnic dintre cotizanţi la sapă. Asta din urmă a luat-o la sănătoasa. Şi nu-i legendă, pentru că mulţi au văzut unelte d-astea fugind mâncând pământul. Sau muşcând asfaltul. Lăsând în urma lor, ce credeţi? Mape!
Un altul, care avea aspiratorul stricat, a vrut să se antreneze pentru la toamnă, când s-aude melodia aia cu „Adio, pică frunza”.
A vrut să ia deci o mătură – de drug, cum se zice pe la ţară -, dar a rămas la stadiul de intenţie.
Că şi-a luat zborul. Mătura!
Fenomenul a fost pus de literaţi pe seama lui Marin Sorescu. Că doar el a zis: „Aş vrea să fac cât mai multe mături să zboare singure”. Iar visul i s-a împlinit!
Un independent a pus mâna pe coasă şi-a plecat pe deal. Cu noapte-n cap, deci harnic băiat.
Doar că atunci când a vrut să lase-n urma lui prim pală de fân cosit, a auzit din văzduh întrebarea reproş: „Ce simte firul ierbii, când coasa e vecină?”.
Şi-atunci, a lăcrimat de milă. Apoi, s-a tras la umbră şi-a adormit.
O gospodină a avut, de asemenea, parte, de o experienţă terifiantă. Rezumăm: a vrut să dea păianjenii jos dintr-o odaie. Când colo, a văzut cum „Un elefant se legăna/ Pe o pânză de păianjen/ Iar el văzând/Că pânza nu se rupe/ A mai chemat un elefant. Doi…”.
Deci, s-a gândit că n-ar strica să se bage şi ea ca musca-n lapte, poate poate ajunge să se bată cu pliciul, de plictiseală, pe la Cotroceni.
Precedentul există şi încă subzistă.
D-aia zicem noi că nu trebuie să ne mirăm de câţi candidaţi pe metru pătrat vor fi, când se coc prunele, la prezidenţiale.
Sunt „Nişte ţărani” sau, după caz, orăşeni, cu gândul la pus mâna pe treabă.
Da’ n-au unelte. Doar sentimente…
Am zice şi ”patriotice” , dar ne apucă râsul!
