Luiza Rădulescu Pintilie
Dacă, în aceste zile de arșiță din mijloc de iunie, căutați un loc și un fel aparte de odihnă a minții și a sufletului, expoziția artistei Delia Sechel Perrois , găzduită de Muzeul Județean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus”, vă poate răsplăti căutările și așteptările. Sub cupola frumoasei clădiri ce deschide “Bulevardul cu castani”, la etajul acesteia, într-un spațiu ce ar putea părea la prima vedere mai degrabă restrâns, demersul expozițional al artistei născută la Ploiești, dar care trăiește și activează în Franța și Elveția, reunește de fapt, sub sugestivul titlu “La început a fost… țesutul”, ample și interesante deschideri vizuale, de emoție și spiritualitate, legând cu măiestrie, nu doar cu fire colorate de lână, ci și prin forța de expresie a unor tehnici mixte, epoci diferite, meșteșuguri și arte, simboluri, teme de reflecție.În fapt, într-o lume stăpânită de tehnologie și în plină ascensiune a inteligenței artificiale, lucrările expuse țes un fel de poveste de ieri și de azi, dar și de mâine, a mâinilor creatoare. Vizitatorul este întâmpinat chiar de la capătul scărilor, indiferent pe care dintre cele două splendide rânduri de trepte ar urca, de un interesant omagiu adus –
într-o desfășurare de simboluri așezate direct pe podea, ca un fel de fundament ce ține întreaga zidire conceptual artistică – mâinilor închipuite mânuind, în gesturi aproape ritualice, firele prinse în spata războiului de țesut, astfel încât, oricât de perfecționată ar fi, tehnologia nu le poate copia încărcătura, esența și căldura de omenesc. Aceleași mâini care, în vâltoarea și în labirintul vieții cea de toate zilele, care întretaie atâtea și atâtea stări, se închină, se roagă, mângâie sau se frământă a așteptare…
Într-un fel, revăzând câteva lucrări pe care am mai avut prilejul să le văd, dar și în fața unor lucrări complet noi, acesta a fost sentimentul pe care l-am încercat: multitudinea stărilor ce te cuprind privind compozițiile, detaliile, încercând să descifrezi, să înțelegi ori doar punându-ți întrebări.
Cu siguranță că o asemenea forță de expresie vine întâi de toate din harul artistei, dublat de pregătirea dobândită ca absolventă a Institutului de Arte Plastice „N. Grigorescu” din București (actuala UNArte), promoția 1980, secția Tapiserie, clasa profesoarei Theodora Stendl, apoi , din 1992, prin parcurgerea specializării postuniversitare în domeniul picturii de la Haute Ecole d’Art et Design din Geneva și apoi a unui master de cercetare în arte vizuale în cadrul aceleiași instituții.
Doar în treacăt notăm că Delia Perrois este cea care a reprezentat România la concursul internațional organizat de ONU Geneva în 2020, o lucrare a sa aflându-se în colecțiile de artă ale ONU.
Criticii de artă vor putea face interesante considerații de specialitate despre expoziția curatoriată de artista Alice Neculea , director adjunct al muzeului care o găzduiește și purtând nu numai semnătura, dar și toată aura incursiunii artistice și de destin a artistei Delia Perrois- care s-a întors , în anul 2022, în Ploieștiul natal , prima oară după 30 de ani , a revenit anul trecut cu un dialog artistic prezentându-și lucrările alături de colegi artiști din România, Elveția, Malta și Canada, iar acum înfățișează publicului un întreg univers țesut fir cu fir, nod cu nod și armonizând cele mai diverse tehnici- pictură, grafică, colaj textile, tapiserie haute-lisse, print. Și chiar dacă nu i-ai cunoaște propria călătorie, tot ai întrezări călătoria în lucrările propuse, de la timpurile mitologice ale zeiței Athena – ocrotitoare a meșteșugurilor și chiar a țesutului, la îndeletnicirea străveche a pânzei țesute pentru ii și a borangicului fin din marame pe cale să se piardă.
De altfel, lucrarea despre arborele vieții – prezentă în expoziție și inspirată – după propria mărturisire a artistei – dintr-un imens buchet de flori proaspăt culese de măicuțe din grădina mănăstirii Putna, pus într-un vas în sala care adăpostește celebrele acoperăminte de mormânt brodate- este înnobilată cu o asemenea maramă.
Cei care, la rându-le, au fost cuceriți, de povestea despre Ulise, Penelopa și legendara Itaca au prilejul să retrăiască, în cadrul expoziției, momente ale celebrei epopei, descifrând-o în țesătura artistică propusă de artistă prin noua sa călătorie către sufletul privitorului. Un privitor care în migala, în frumusețea și în taina tapiseriei «Cosmogonia» poate găsi, în propria căutare sau confirmare de sine, și un fel de… drum spre propriul univers lăuntric în care sălășluiesc și acele înzestrări date fiecăruia drept talant al propriei ființări. Iar după un răgaz de odihnă a cugetului și a inimii, până și drumurile vieții de fiecare zi sunt mai ușor de purtat și lucrurile mai clar de văzut…
