O mamă îi scrie un e-mail fiului ei: Dragă Toni, Ce mai faci? Aici tuturor ne este dor de tine. Te rog ieşi de pe calculator şi coboară în bucătărie să mănânci. Cu drag, Mama
****
Înainte, dacă supărai pe cineva, erai chemat la duel, iar acum te scot din lista de prieteni…
****
Definiţia apei, în varianta unui beţiv: Apa este un lichid incolor şi insipid care se foloseşte la spălatul rufelor şi despre care unii spun că se poate bea.
****
Un tip se trezeşte cu o mahmureală groaznică şi vede scris pe perete: Mâine nu beau!
– Slavă Domnului că nu astăzi!
****
La o masă, într-un bar, stătea un nene care dădea pe gât pahar după pahar. De fiecare dată când termina un pahar, se uita în buzunarul cămăşii.
Intrigat, barmanul îl întreabă: – De ce vă tot uitaţi în buzunarul cămăşii după fiecare pahar?
– Am acolo o poză cu nevastă-mea. Când mi se pare frumoasă, mă duc acasă!
****
Vine soţul acasă beat. Soţia îl aşteaptă în prag pregătită cu o tigaie în mână, la care soţul:
– Du-te şi te culcă, nu mi-e foame!
****
Doi tipi într-un bar.
– Cum să fac să mă las de fumat?
– Eu încerc de două luni.
– Cu pastile ai încercat?
– Da, dar nu pot să le aprind.
****
– I-am spus că nu mai stau cu el și că bag divorț…
– Și el ce-a spus?
– Păi după câteva minute am auzit o bubuitură.
– Vai, Dumnezeule! Doar nu s-a împușcat…
– Nu! A deschis o șampanie!
****
Sfaturi practice
– Dacă de dimineață ai o zi proastă, cântă!
– Lasă, nu-ți fie rușine! Să sufere și alții!
****
La anumite persoane, inteligența este ca și COVID-ul, sunt purtători, dar nu au niciun simptom.
****
Prima întrebare a românului în caz de atac nuclear: – Dacă iau pastile cu iod, pot să beau?
****
Un tip sună la redacția unui post de radio, pentru a da o dedicație:
– Aș dori să-i urez iubitei mele La Mulți Ani! Iar soțului ei, multă sănătate!
****
Femeile ating frumusețea maximă pe la 35 de ani, iar bărbaţii după ce împlinesc 50.000 €…
****
L-am chemat pe popă la mine acasă, spunându-i că fac o donație… Când a venit, am scos un teanc de bancnote și i-am întins un leu.
– Ce e asta? Faci mișto de mine ?
– Lasă vrăjeala, părinte, că și tu ai făcut mișto de mine când ai scos sticla de vin și mi-ai dat doar o linguriță.
****
Se aude că la oficierea căsătoriilor se acceptă, pe lângă ”DA” sau ”NU”, și ”Fie ce-o fi”…
****
– Gheorghe, de ce ți-ai pus nunta vineri?
– N-am vrut să-mi stric weekendul.
– Bulă, cine ți-a învinețit ochiul?
– O știi pe femeia aia drăguță care a zis că e văduvă?
– Da.
– Ei bine, nu e.
****
O femeie la doctor:
– Domnule doctor, vă rog, spuneți-mi drept, nu mă menajați… sunt o femeie puternică deși par așa firavă…
– Ce doriți să știți?
– Soțul meu, după entorsa asta groaznică de la mână, va mai putea să spele vase?
****
– Mi-e groază de tren!
– De ce?
– Mi-a fugit nevasta cu un mecanic de locomotivă și, când aud șuieratul ăla, am impresia că mi-o aduce înapoi!
****
– Iubitule, cu cine vorbeai la telefon?
– Offf… M-ai prins, iubito, recunosc, am o amantă!
– Auzi, tu pe mine să nu mă minți! Ți-ai comandat iar pizza, grăsane!
****
– Ce ți-e cu femeile astea! Vor să-ți aduci aminte ziua lor de naștere, dar să uiți anul!
****
– De ce ai început să cânți la pian?
– De pe vioară îmi cădea paharul cu țuică.
****
Un bărbat era judecat pentru două crime. Judecătorul îi spune:
– Ești acuzat că ți-ai omorât soția în bătaie cu ciocanul.
Se aude cineva strigând din spatele sălii de judecată: „Nenorocitule!”
Judecătorul continuă:
– Ești acuzat că ți-ai omorât și fiica în bătaie cu ciocanul!
Se aude din nou cineva strigând din spatele sălii de judecată: „Nenorocitu’ naibii!”
Judecătorul se oprește, se uită la bărbatul din spatele sălii de judecată și i se adresează:
– Domnule, vă înțeleg furia și frustrarea în fața unei asemenea crime, dar vă rog să vă abțineți sau vă voi acuza de sfidarea curții! Aveți vreo problemă cu asta?
Bărbatul se ridică și spune:
– Sunt vecin cu acest nenorocit de 15 ani și de fiecare dată când i-am cerut cu împrumut un ciocan mi-a spus că nu are.
****
Se întâlnesc două prietene:
– Ce mai faci, dragă?
– Sunt supărată! Soțul meu m-a ofensat grav!
– Cum așa?
– L-am rugat să-mi dea 2000 de lei ca să mă duc la un cabinet de înfrumusețare, iar el s-a uitat la mine și mi-a dat 5000!
****
– Ai bătut covorul?
– Nu, doar l-am certat puțin…
-Părinte, sunt foarte speriat! Aud o voce care-mi zice toată ziua ce să fac! Sunt posedat?
– Nu, fiule! Ești însurat.
****
– Dv. sunteți pacientul salvat din incendiu?
– Da.
– Aveți mai multe fracturi decât arsuri!
– M-au stins cu lopata.
****
Un bărbat e adus în fața judecătorului pentru că a omorât-o pe soția lui.
– Fapta dumneavoastră e sub orice critică! Dacă vreți ca tribunalul să nu vă condamne la închisoare pe viață, trebuie să ne expuneți motive cât de cât plauzibile, care să vă poată reduce pedeapsa.
– Domnule judecător, soția mea era așa de ciudată încât nu am putut să mă mai controlez și am aruncat-o de la balcon.
– Declarația dumneavoastră este o obrăznicie nemaiauzită și, dacă nu doriți să vă condamn înainte să continuăm procesul, trebuie să aveți argumente cu adevărat plauzibile.
– Păi, să vă povestesc. Locuim într-un bloc cu 10 etaje. La parter locuiește o familie de pitici. Părinții au 1 metru și copiii, cel de 12 ani are 70 de cm și cel de 14 ani are 90 de cm.
În ziua respectivă i-am spus soției: e teribil să fii pitic. Săracii vecini de la parter, toți sunt așa de mici!
– Da, răspunde soția, sunt o adevărată specie de pirinei.
– Pigmei ai vrut să spui!
– Nu, pigmei e ceea ce are omul în piele și de la care se alege cu pistrui.
– Ăla se numește pigment.
– Mă lași? Pigment e chestia aia pe care scriau vechii romani.
– Ăla se numește pergament.
– Cum poți, dragă, să fii așa de incult? Pergament e când un scriitor publică o parte din ce a scris.
– Domnule judecător, vă închipuiți că mi-am înghițit cuvântul „fragment“ ca să nu mai continui discuția asta aberantă. M-am așezat pe fotoliu și am luat un ziar să-l răsfoiesc. Nici nu m-am așezat bine, că apare soția mea lângă mine, cu o carte în mână și îmi spune:
– Uite, dragă, asta e ceea ce scrie un scriitor și se numește carte, dacă nu aveai idee ce e aia. Ia și citește Veranda de la Pompadur.
Iau cartea în mână și îi spun: ,,Draga mea, asta e o carte în limba franceză, Marchiza de Pompadour. Nu trebuie să interpretezi numele în română”.
– Asta e bună, dragă! Îmi dai tu lecții de franceză? Mie, care am făcut meditații cu un vector de la facultate!!
– Ăla nu se numește vector, se numește lector.
– Ești prost. Lector a fost un erou grec din antichitate.
– Ăla a fost Hector și era troian.
– Hector e unitate de măsură a suprafeței, blegule.
– Ăla e hectar, draga mea.
– Mă uimești cu incultura ta! Hectar e o băutură a zeilor.
– Ăla se numește nectar, spun eu, oftând din adâncul sufletului.
– Habar nu ai! Eu știu sigur că era și o melodie pe tema asta pe care o cântau două prietene în duo.
– Nu se spune duo, se spune duet.
– Mă scoți din sărite! Cum de ești așa de încuiat? Duet e când doi bărbați se bat cu săbiile.
– Ăla se numește duel.
– Duel e gaura aia neagră din munte, de unde apare trenul.
– Domnule judecător, aveam tunel pe limbă, dar am simțit că mi se face negru în fața ochilor și nu m-am mai putut stăpâni, și am aruncat-o pe geam.
Liniște în sală… judecătorul ia ciocănelul de pe masă, lovește cu el puternic și spune:
– Ești liber, a fost un caz clar de legitimă apărare. Eu o aruncam deja de la Hector!
