George Marin
Oscilând între a pune placa radiografică asupra evoluției lui Papp sau asupra celei a lui Țicu, aparatul cu Raze Pix l-a ales pe primul crezând – chiar dacă aparatul nu are inimă – că prelungirea unui contract ar trebui să genereze un imbold cu manifestarea corespunzătoare în jocul respectivului.
Tabelul care prezintă realizările lui Papp reflectă clar cifrele unui apărător central care și-a îndeplinit rolul. Nimic de obiectat. Sunt multe pase – un lucru normal – trimise către colegii de linie sau către mijlocașii din partea sa. A greșit vreo pasă? Doar cele din prima parte a partidei, care sunt marcate în tabel și care intră la categoria întrebări. În rest sunt cifre normale pentru un apărător central.
După un început ezitant, cu destule întrebări, Papp și-a mai revenit. Marcajul a fost mai atent, mai aproape de adversar, mai prompt. Nu i se poate reproșa ceva la golurile primite, Papp efectuând marcaj strict la adversarul direct (Dican, în cazul primului gol, ori Enzo Lopez la cel secund, înlocuitorul lui Kaprof). Oh, nu trebuie să uităm prezența lui Papp în careul advers la fazele fixe petroliste, cu o minusculă reușită, o lovitură de cap fără forță în duel cu Dican, „topită” către Grozav, aflat la bara îndepărtată (min. 35).
Totuși, judecând după experiența acumulată de Papp în diverse campionate din Europa– chiar dacă multă experiență a fost colectată după modelul „privind de pe bancă și învățând”– sunt câteva acțiuni care nu concordă cu logica jocului de fotbal. Așadar, se nasc întrebări despre execuția paselor lungi pomenite anterior ținând cont că tehnica pe care o afișează Papp nu este una chiar rudimentară (min. 1, 6, 22, 38, 45+2). Spațiul tipografic nu permite detalierea, dar imaginile rămân. Tot în această categorie, a întrebărilor, se includ și pasele date către un Hanca aflat în presiune în loc de degajare (min. 34), pasa către Meijers taman pe sub nasul lui Kaprof (min. 29), sau cea către gâtul lui Irobiso (min. 31). Or, ne gândim la două mingi refuzate a fi trimise în siguranță către Zima, ci în aut, deși nu exista criză de timp sau spațiu create de presingul adversarului (min. 16, 66). Aceste pase refuzate au însemnat mingi acordate adversarului. Dacă merită să discutăm și despre poziționări, ar fi una pe care nu o vedem nici la juniori. Vorbim despre situația când Hanca, apărător dreapta, a fost singur în luptă cu Ofosu, care ar fi avut un nemăsurat câmp liber dacă ar fi câștigat duelul pentru că Papp se retrăsese în careu, în apropierea lui Meijers, la circa 20 de metri de locul duelului menționat (min. 4)!!! Asta după ce lumea se mirase de ce Papp s-a plasat cam departe de Kaprof – „omul” său cât timp echipierul botoșănean a fost pe teren – și a fost apoi driblat cu mingea strecurată printre picioare (min. 2). Că nu a mai fost atent la linia de ofsaid pare chestie minoră (min. 9).
Greu de acceptat asemenea greșeli din partea cuiva cu atâta experiență. Să fie de vină faptul că Petrolul a jucat în prima parte cu soarele în față? Posibil! Strălucirea discului auriu astupă ochii uneori.
FC Petrolul – FC Botoșani 1-2 (1-1)
Stadion: ”Ilie Oană”. Spectatori: 5000. Marcatori: Irobiso (12)/Miron (5), Sadiku (87).
FC Petrolul: Zima – Hanca, Papp, Meijers, Țicu (cpt) (80 Huja)– Seto, Jyry (65 Dumitriu) – Musi, Jair (80 Ișfan), Grozav (89 Garutti) – Irobiso (80 Berisha). Antrenor: Laszlo Balint.
FC Botoșani: Kukic – Petro, Sadiku, Miron (cpt), Țigănașu – Mitrov (85 Gligor), Dican (73 Filip), Caputa – Florescu (85 Mouaddib), Kaprof (55 Lopez), Ofosu (55 Mailat). Antrenor: Andrei Patache.
Cartonașe galbene: Țicu (25)/Caputa (53), Țigănașu (72), Kukic (90+1), Miron (90+3).
Au arbitrat: Florin Andrei – Alexandru Cerei și Vladimir Urzică. Rezervă: Sorin Dan Vădana. Arbitru VAR: Cătălin Popa. Arbitru AVAR: Adrian Popescu,
Observatori: Mircea Călin și Teodora Albon.
Jucătorul meciului: Sadiku
